And the dreams in which I....

alannah myles-black velvet



Cam ritmul asta ma reprezinta in aceasta seara,si-mi imaginez ce smecher ar fi sa stau pe balcon, cu muzica data tare,parul proaspat spalat pus de bigudiuri, dar sa atarne si cateva suvite dezordonate care la bataia vantului sa-mi mangaie fata, sa fiu data cu ruj rosu ce ramane impregnat pe filtrul unui winston sau nu stiu.. si imbracata intr-o rochie lejera alba, ceva din colectia primavara-vara. Si sa fie caldut si frigut in acelasi timp.Si sa-mi pilesc unghiile intr-una. Si sa zambesc perfid trecatorilor de pe strada,asa de rari la 12 noaptea prin zona asta.Numai tigani. Si catei.Dar eu sa zambesc. Si-apoi,pe la vreo 3,saturandu-ma de intreg playlistul, de discutiile la telefon sau ,cine stie? de la balcon, sa ma culc intr-un pat mare,alb, cu o plapuma moale, in care sa ma afund.Si sa ma trezesc ciufulita,cu rujul intins pana la jumatatea obrazului stang,insa odihnita.Si sa-mi savurez cafeaua la geam,in lumina intensa a diminetii.

incheiem cu :
owl city-the saltwater room

what hurts?

rascal flatts- what hurts the most
daniel bedingfield-nothing hurts like love
Three days grace-pain


Acestea sunt melodiile care insotesc acest post. In ultima, un vers graieste asa "because i rather feel pain than nothing at all". Ok,e frumos sa iubesti, norisori roz, inimioare,fluturasi, ingerasi...dar cand te izbeste faptul ca persoana la care ti te-a inselat,sau te-a mintit, sau a uitat sa te sune(lista de motive poate continua), nu-ti mai sta mintea locului. Iti trec mii de filme prin cap, din momentele frumoase,pana la auzirea/citirea "minunatei" vesti. Insa, daca intr-un final,dupa multe certuri,discutii,se ajunge la impacare,nimic nu e mai dulce,iar relatia continua cu un gust dulce-acrisor minunat, de la culmile fericirii pana in adancurile reci ale tristetii.Rise and fall,cum ar spune Craig David.
Revenind la versul de la care am pornit, nu concep o relatie in care sa nu suferi. Sunt milioane de motive care ne fac sa suferim,de la clasicul "neraspuns la telefon, insistat,telefon inchis", pana la aflarea ca acel cineva te-a inselat sau cine stie ce a mai facut. In cazurile mai usoare, micile suferinte alimenteaza acea mica iubire, cand suni,astepti,nu primesti raspuns,apoi citesti un mesaj dulce cu cuvinte de drag. Oricum,dupa o vreme (uneori indelungata..) realizezi ca totusi a fost bine,chiar daca s-a terminat prost.Altfel nu intrai in relatia aceea,nu?
Durerea dispare si apare, trebuie doar sa stim sa o controlam ,sa o indulcim sau sa o ignoram, ocupandu-ne timpul cu alte lucruri.Vorbesc de parca am trecut prin asta.Ei bine, au fost cazuri relativ usoare, fiecare percepem altfel iubirea si durerea,poate inca nu am primit decat putin din cat o sa tot indur, dar macar imi stabilesc echilibrul deja.
Si cam atat pentru seara de 12 septembrie....


Cu drag,
aceeasi Andrada de mai devreme.

i like it

Imi plac coincidentele.M-as bucura sa gasesc o persoana care sa fi scris despre acelasi lucru, avand aceeasi opinie ca mine,nu conteaza in ce context, in ce carte, pe ce blog, la ce descriere..Si mai interesant ar fi sa fi vorbit despre acel lucru in acelasi timp,poate in acelasi an,aceeasi luna, aceeasi ora... Dar deja fabulez.Imaginatia ma poate purta foarte departe.
Asa ca va rog,puneti-mi in cale o persoana careia sa-i placa ceaiul,pe care-l savureaza in special toamna si iarna,sa fi citit "Orasul cu salcami"(si,bine-nteles, sa i se para o carte buna), sa-si doreasca sa inoate vara, pe ploaie si furtuna, in mare,sa ramana marcata de vederea unui rasarit si sa-si expuna gandurile liber,sau in scris, eventual sa fie nascuta pe 23 martie( nu imi doresc in mod special ultima caracteristica ). Sa aiba stari de melancolie in anotimpul rece si sa adore primavara si vara. Sa ii pese de ceilalti,sa-i ajute, neasteptand neaparat un feed-back. Sa-i placa sa scrie, avand sau nu talent, dar sa se simta bine, descarcata, cand citeste apoi, printre randuri. Sa tina cu dintii la prietenii ei. Sa ii placa sa imbratiseze pe toata lumea si sa creada ca "Free huggs" este o campanie draguta si care merita sa fie aplicata. Sa puna accent pe personalitatea celor din jur,nu pe aspect. Sa ii displaca falsitatea,ignoranta, sictirul.Sa fie oricand gata sa plece de acasa, pe ploaie torentiala, doar pentru a nu se plictisi "indoors".Sa-i placa branza.Sa simta ca o mica supradoza de ciocolata te poate face mai fericit.Ca acea cafea de dimineata cu prietenii iti inveseleste ziua si iti deschide mintea.

Las aceasta lista deschisa pana imi voi definitiva cerintele.


Cu drag,
Andrada.

Sweet dreams in a fall night

Mi-am adus aminte, acum,dupa o lunga infruptare din "rendez-vous", dar si dupa o convorbire telefonica lunguta,de un vis ce ma priveste pe mine si pe Raluca. Mi-a venit pur si simplu in minte..Cum ar fi sa locuim singure.. sa avem casa noastra.. sa ne intoarcem la orice ora din zi sau din noapte,sa cutreieram strazile,localurile,cluburile...sa chemam prieteni la 1 dimineata la noi,sa petrecem pana-n zori de zi,ca apoi sa ne trezim dracu stie cand, pe dupa-amiaza,poate chiar a2a zi, dupa o noapte alba..Sa stam seara la geam savurand o tigara,lasand vantul sa ne fure mintile si sa le duca departe,in toiul verii,sau sa savuram un pahar de vin fiert pe balcon, inghetand,in iarna..Sa nu fim nevoite sa stam in casa cand ploua,pe motiv ca vom raci, dimpotriva, la primul strop sa fugim si sa alergam cat ne tin "conversii".Sa ne incuiem in casa,ascultand muzica,band ceai si plangand, apoi razand,in timpul depresiilor ce ne caracterizeaza.Sa ne uitam la cele peste 50 de filme pe care le avem de vazut...Sa putem face ce vrem,intr-o fraza mai scurta. Si,desigur,sloganul fiecarei zile ce trece sa fie "fara sef,fara program,fara ceas sa sune",cum zice draga mea Stralucirea a.k.a Raluca.
Totodata,cred ca m-as plictisi ca viata mea,incepand de la 15 ani,sa fie asa.M-as plictisi sa visez cu ochii deschisi,privind cerul plin de stele si fumand intr-una,mi-ajung doua seri pe sezon... Nu sunt atatea locuri de vazut in scumpul nostru orasel, cat pentru inca vreo 5 ani,zic eu(am uitat sa mentionez mici escapade prin alte orase... deci asta nu e un argument prea rezistent).Sau poate..La un moment dat,am avea nevoie de o mica organizare, cel putin eu, fiind o persoana relativ calculata...Dar cam astea sunt argumentele contra... Life would be so damn sweet....
(p.s: parintii nu-s problema,i-am vizita si pe ei asa... de cateva ori pe saptamana - deabia astept reactia Ralucai maine la ce am spus la sfarsit:)) )

The end. I hope that dreams really come true one day ..

california dreamin'

ti-e dor,nu? te uiti la o singura poza si ti se declanseaza toate sentimentele doar dand inca o pagina in album,si inca una, pana cand realizezi ca ai ajuns la coperta de sfarsit.Inima-ti bate asa de tare,de parca ai fi fumat un pachet intreg de tigari si ai fi nevoit sa alergi dupa autobuz.Insa tu simti altceva.Simti panica unui nou sfarsit si visul unui nou inceput.Si ti-e teama.Fiindca nu sti ce va urma..nu ai habar daca totul va ramane la fel sau daca totul se va schimba.Ajungi iar sa astepti.. Dar cand se intampla ceva,esti acaparat de cate ai de facut si..uiti ca,doar acum cateva zile, stateai sprijinit de cotorul usii,cu scrumiera si telefonul langa tine, tinand albumul in poale,plangand dupa trecutul tau drag, citind mesaje,scriindu-le intr-un caiet,adunand franturi de obiecte pentru pastrare.Uiti ca o sa revi iar in starea asta de disperare,cand te ineci cu propria respiratie in lipsa alteia alaturi de tine,cand cafeaua are un gust mult prea amar pentru papilele tale gustative,cand lasi pe repeat aceeasi melodie care te reprezinta,cand n-aveai nevoie de nimic altceva decat de o persoana sa te inteleaga.O sa-ti aduci aminte..ai nevoie de timp.