another type of cigarettes

Există un singur viciu de care nu poţi scăpa.Nu ai cum să te laşi,nu ai cum să spui stop,pentru că te va însoţi pretutindeni.Poate te vei lăsa,dar cei din jurul tău nu.Poate vei încerca să îl înlocuieşti practicând un sport sau făcând lucruri neobişnuite,dar mereu amintirea lui îţi va readuce un gust dulce pe buze.Poate într-o criză vei simţi o nevoie absolută,incontrolabilă de a reveni la viciu, şi poate vei face cele mai greşite alegeri pentru a-ţi potoli setea.Poate vei ajunge la secţie pentru că ai făcut-o ilegal,acţionând necugetat.
Şi poate vei rezista.Un an,doi..poate 10..poate până la bătrâneţe...dar vei suferi cumplit.Dorul şi pofta te vor măcina pe dinăuntru. Tentativele de a te abate de la regulă vor avea succes garantat, dar în cazul în care nu se va auzi strigătul tău după ajutor, te vei introverti. Dar,într-o zi,vei încerca iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar...
Şi ce viciu' e ăsta? De ce nu-l poţi anihila din existenţa ta,de ce persistă, de ce te urmăreşte,de ce nu îţi dă pace? Pentru că acest viciu se numeşte IUBIRE

Come back.Stay gone.

Toamna asta sunt ciudată.Ştiu bine, obişnuiam să plâng seară de seară fără motiv,chiar dacă eram singură sau nu,chiar dacă îmi mergea prost sau nu, chiar dacă aveam motive să zâmbesc sau să fiu tristă, chiar dacă se întâmpla ceva important şi înveselitor sau ceva înspăimântător şi descurajant.
Acum, n-am motive să fiu nicicum.Totuşi zâmbesc.Zâmbesc,dar acest zâmbet cald şi naiv se stinge odată cu venirea serii.Instantaneu.Fără motiv.Poate aspectul mult prea primitor al casei e de vină,dar nu ar trebui. Ştiţi cum se spune... nu orice loc e ca acasă.Şi totuşi eu percep mai multe locuri ca fiind "acasă"..poate nu în sensul propriu al cuvântului dar... dar.
Revenind,toamna înseamnă nostalgie,maro,portocaliu,ceai cald la lumina apusului, must, ploaie,zile binecuvântate cu soare,vânt puternic, plânsete, dor, suspine,plimbări în parc, roşu închis,putrezit.. timp ce se scurge încet şi, în acelaşi timp, repede... Pentru mine însă e un anotimp nesuferit,care mă dă peste cap, nici să plâng nu pot dar nici să zâmbesc nonstop.E acea stare de moleşeală, de poftă nesăbuită de dulce, de calm şi agitaţie,într-o combinaţie unică, uşoară nervozitate şi nerăbdarea aşteptării telefonului care sună pe la 9,anunţând o nouă zi (mii de mulţumiri,Anca!).
Dar,TOTUŞI,ceva e prezent în orice toamnă:monotonia.Senzaţia că oricum vei face acelaş lucru zilnic,chiar dacă în orar scrie că ai 2 ore de română joia si vinerea la aceeaşi oră 2 ore de info şi chiar dacă la pachet îţi pui un corn cu caise luni şi marţi o pungă cu chipsuri.Evident, intervine şi plictiseala,doar se ţin mână în mână.Şi lenea.Parcă azi nu ai chef de 2 ore de fizică ,dar ai sta mai degrabă în gang sau măcar pe scările de la 1, nu contează că nu faci nimic, măcar nu te mai torturează profu' cu dioptrii lui şi lentilele şi focarele şi ce mai are. Oricum,nu eşti atent.La ce-ţi trebuie ? Băi,tată,la ceva-ceva o folosi (cred că exact aşa ar spune şi profu) dar momentan degeaba te freacă! Taci şi-nvaţă/nghite! Şi să mai zică unii că asta nu e manipulare. Dar nu comentez în rest,nu-i domeniul meu şi momentan,incredibil! dar nu îmi pasăăă.
Poate şi în alte anotimpuri se întâmplă,dar parcă totul e altfel când mai e şi puţin soare şi afară-s vreo 20j de grade decente,fără paltoane şi cu tenişi în picioare.Şi ai mai mult chef să freci menta pe afară decât acum când nu ţi-e nici prea cald,dar nici prea frig, ba mai vrei un pulover, ba ţi-ai da jos vesta,ba te-ai încălţa cu ghete, ba cu balerini.
Şi parcă e mai bine să te scoli la mama naibii,pe la 12-1,să fie al dracului de cald şi să mai leneveşti sub duş, să mai stai la geam, să mai cauţi o umbră sub un copac,ca dupaia să faci o baie-n mare,să te întorci acasă pe jos,aproape la fel de ud cum ai ieşit din apă,dar să nu răceşti,să vi când vrei şi cum vrei şi să te culci la 5 dimineaţa nefiind nevoie să te trezeşti în 2 ore ca să mai faci ceva la mate (sa moară în căcat ăla ...De Morgan cu propoziţiile logice),să mai stai în faţa blocului să te holbezi la stele şi să nu te ia cu frig dacă ,din greşeală,uiţi că e 10 noaptea şi tu tot fleaşcă eşti,cu maieu' mulat pe sutien/muschii abdominali bine lucraţi..
Şi nu te-ai mai gândi că peste 2 luni iar mergi la liceu şi iar vine toamna şi povestea se termină cu o saptămână înainte de 15 septembrie ,aşa brusc,şi iar nu te bagă nimeni în seamă şi iar eşti absolut singură....ca-n fiecare toamnă!!
Şi am derivat cu mult de la subiectul central.Orice aş face...tot mă voi întoarce..LA VARĂ!

fiction

Aleargă pe stradă încălţată cu sandalele care îi sunt prea mari, cu maieul ale cărui bretele îi cad şi îi dezgolesc umerii arşi aproape complet de soarele de la orele prânzului,doar ca să îl ajungă.Să îi revadă chipul.În momentul în care i-a distins tricoul pe care ea îl adora, de un verde ciudat cu care numai lui îi stătea bine,silueta uşor atletică şi parfumul,acel parfum fin pe care îl simţea chiar dacă nu îl mai adulmecase de la pieptul lui de peste jumătate de an, a început să alerge. Doar ca să îl vadă.

-Ce faci?
-Mă duc la plajă.. vino şi tu!
-Nu!
-Hai mă,iar faci fiţe?
-Nu,nu pot..
-Ai treabă?Altul?
-Poate asta ar trebui să întreb eu.. dar la plural: Altele ??
-....
-Am dreptate
-Bine că ai!
-Atunci plec.
-Nu
-De ce? Nu ai nevoie să îţi pierzi timpul cu mine, te aşteaptă ELE.
-Am spus asta vreodată?
-Nu a fost nevoie
-Atunci te înşeli.Nu mă cunoşti aşa bine
-Crezi tu...
-Da
-Bine
-Ce faci?
-Plec
-....

Şi a plecat. Dar nu pentru totdeauna.

Les choses essentielles

1980.Sunete de magnetofon în camera alăturată. "Rockuri supărate şi bluess". Lumina apusului intră uşor în cameră şi schimbă atmosfera.Dansuri de duminică. Ieşi pe stradă şi.... linişte. La toate colţurile străzilor nu se aude decât vuietul maşinilor si tramvaielor.Suferi că singurele locuri unde poţi asculta şi tu niţică muzică sunt discotecile şi propria ta cameră.Când vrei melodii mai noi,străine,trebuie să apelezi la tovarăşii tăi cu pile,care au luat de la confiscate nişte discuri noi,ajutaţi de taţii lor care lucrează pe la Miliţie.Îţi mai tragi şi tu din când în când pe casetă,porneşti cu greu magnetofonu' şi poate încerci să dai mai tare, vecinu' de la 5 n-are aşa ceva şi îi place mult să mai audă şi el ce mai e "la modă".
2009.
-Băi frate,azi să-mi iau mp4 playerul, I-podul sau doar telefonul Express music?Serios, nu ştiu ce să fac,mă gândesc că mai bine iau laptopu',avem mai multă memorie pe el şi găsim pe undeva prin tabăra aia un wireless să mai downloadăm!
-Da'i greu,bă!Las' că iau eu boxe pentru I-poduri şi îl băgăm o seară pe al tău şi alta pe al meu! Ok?
-Bine..da'mi iau şi telefonu',îţi dai seama! Poate mă sună Alex cât sunt plecată pe număru' de vodafone şi eu nu o să răspund.. iau toate numerele! Ce mi-e un telefon,ce-mi sunt 3!
-Faci cum vrei, mă duc să îmi încarc bateriile la camera digitală.Te pup!
-Ok,şi eu.pa!