timpul trece..

statie.frig groaznic.cuprinzator.penetrant chiar.marsav,se lipeste de trupurile bulversate si le invioreaza intr-un mod inspaimantator.
astept.si astept.corpul numai raspunde la alti stimuli decat cei ai vantului. din nerabdare,incep sa numar masinile rosii ce trec pe strada ingusta.
numarul 1 soseste in cateva clipe.rosu intens,perfect pentru inceputul sirului..
apoi minutele se preling pe ceasornicul etern al timpului..
numarul 2 apare din senin.mai putin saritoare in ochi.. dar inca rosie. e de la praf..
se mai rostogolesc niste clipe.. apoi numarul 3 si 4 apar succesiv din parti opuse, se intersecteaza nuantele si isi continua drumul.
timpul mai pune niste piedici si impietresc. astept blocata o noua tresarire.
cu ochii infometati mai caut o masina..si vine..disperata o numerotez cu 5, desi e indepartata..
dar numarul 6 imi taie privirea cu viteza sa. nici nu am apucat sa identific nuanta.
numarul 7 si 8 merg spate in spate.. un rosu deshis si un visiniu.. apoi dispar in marea ce se vede in josul strazii...
dar autobuzul soseste. "X" a coborat si mergem impreuna spre alte meleaguri.. foarte cunoscute de acum..

sperante transfigurate-n resemnare

am iesit. ma plimb pe bulevardul aglomerat de oameni cu opinii si stari schimbate de un spectacol. ploua.incep sa alerg. ma innabusesc gandurile si simt nevoia sa scap de ropoitul lacrimilor ceresti. ma tulbura, dar ma si fascineaza. cad brusc si dur pe asfaltul relativ rece si tocit.si ele au aceeasi temperatura, o simt in crestetul capului(de ce am lasat umbrela aia acasa tocmai acum?). dar nu asta imi ocupa gandurile acum ci... nelinistea, bulversarea resimtita din cauza unor evenimente mai vechi. au reintrat in cursul vietii mele... amintirile ma acapareaza.. retraiesc aceeasi pasiune, insa transfigurata in planul toamnei si dublata. mai matura, mai logica,mai clara. simt un gust foarte dulce, poate este de la parfum sau din aroma rememorarii. am uitat de regrete si sperante. trebuie sa accepti ce primesti, in orice forma. incerc sa obtin mai mult.. dar daca nu pot.. sper sa ma resemnez..dar..incercarea moarte n-are!..



koop- islands blues

transparenta

devi un robot. aceleasi lucru facut de sute de ori, pierzandu-ti flexibilitatea si libertatea,iti secatuieste izvoarele mintii, ramai un desert pustiu. vantul iti sufla maruntaiele si le imprastie la mama naibii.. nu te astepta sa te repui prea usor. nu acum.. mai ai de stat in statia renasterii.trebuie sa astepti autobuzul bun, care te duce rapid unde doresti,sa nu fie prea aglomerat de ganduri sau oameni..candva vei ajunge acolo unde trebuie. dar mai e asa mult pana atunci... ce poti face in acest repaus??? asta chiar mi-as dori sa stiu..

ma intreb daca realizeaza ce face.cum prin doua cuvinte.. raneste ganduri.cum prin nepasare ignora valori.cum prin niste gesturi alunga sfaturi.cum prin rasul ei prostesc starneste ura intr-o alta minte.oare chiar a uitat? oare chiar s-a schimbat? poate e vremea..nu.probabil pur si simplu nu ii pasa.defapt, nu vrea sa ii pese. dar restul ce pot face?sa se prefaca? sa pretinda ca nu au auzit..? nici asa.. poate raspunsul cu aceeasi moneda ii va taia avantul in a distruge prietenii.. dar cine s-o trezeasca la realitate...?

reflex

te obisnuiesti cu multe lucruri: sa-ti duci mana la gura, sa-ti atingi degetele si sa le incrucisezi,sa stai picior peste picior, sa spui aceleasi cuvinte in continuu.. si nici macar nu realizezi. dar ce se intampla cand te blochezi si numai poti face nimic din toate acestea? cand pierzi obisnuita de a iubi, de a uri, de a placea, de a scrie, de a comunica? numai esti tu cel/cea de zi cu zi.devi un neindemanatic condus doar de vointa destinului, neputincios in a-ti controla emotiile si corpul. sunt schimbari enorme, poate spre bine, poate spre rau. cele fizice sunt,desigur,spre rau, dar cum ramane cu cele psihice? ne pot maturiza sau ne pot secatui de tot ce adunasem pana atunci.timpul curge cu viteza prin sita amintirilor, ramanand agatate doar cele mai puternice,persistente.memoria nu este o comoara materiala, ci spirituala. cu ea mergem mai departe in alte lumi.. pune bazele puntii dintre existentele sufletului. pacat ar fi s-o irosim!..

Kleine Maus wilkomme in ihre Haus :D

desi nu fac germana, titlul postarii suna bine:)) o urare calduroasa pentru nippy-pipi-super shobo-juno-elena :)), hamsterul ralucaaai pe care il iubiiiiim :D:D multi ani de acum incolo!!!:D

si pentru ce am spus in postarea de mai.. jos.. recomand sa ascultati Rob Thomas-These Small Hours :)

normal

realizez ca viata e imparita intotdeauna in 2: rau si bine, urat si frumos, fictiv sau real.. etc. noi,instrumentele ei, jucariile dintotdeauna pastrate intr-un imperiu imens numit Pamant, trebuie sa pendulam intre acesti parametrii.diferentele aceastea creeaza conflicte, suntem fortati sa alegem o cale, alba sau neagra.dar mie imi place griul. imi place normalul. imi plac solutiile de mijloc.nu-mi place sa aleg.urasc sa aleg.traiesc intre lumi, impropiu zis. balansez intre extreme.. culeg ce-i prielnic existentei mele.. apoi ma construiesc din caramizi abia concepute.si sunt deabia la inceput!... cate avem cu totii de aflat despre lume..daramite despre noi insine! nu ne cunoastem.. candva.. vom putea.. candva..

pana atunci,va invit la o ceasca de ceai sau cafea, o baie calda si muzica buna!:) relaxati-va si meditati la ceea ce sunteti, conservati momentele frumoase si incarcate de sentimente, bucurati-va de lucruri mici,pentru ca acestea va dau toata energia de care veti avea nevoie in momente grele!

cu ce sa incep?

Incep cu inceputul, cum ar fi logic, sau nu. Defapt, orice are un inceput, mai mult sau mai putin concret,mai mult sau mai putin sesizat, mai mult sau mai putin acordandui-se atentie.
Asadar, nu are sens sa incep prin a povesti amintiri din nu stiu ce epoca, vor veni pe parcursul rememorarii lor...
Si cred ca, pentru un inceput banal si pentru lipsa de insiratie....e de ajuns.



Wait for another post!:))