pentru super-Dee si "minunata"Raluca.

PIERDUT OVULE, ZONA ICIL,LICEUL TEORETIC OVIDIUS, CENTRU VECHI, TOMIS , CITY MALL, ETC.OFER RECOMPENSĂ. 990 $ CASH!! ROG SERIOZITATE.

Sunt fericită..dar.

E Ajunul Crăciunului şi nici măcar nu ninge,parcă iarna şi-a pierdut,oficial,tot farmecul.Mâine va fi acelaşi Crăciun petrecut cu familia, dar...mai special totuşi. Pentru că,an de an, ne schimbăm.Dar acum... s-au schimbat mai multe ca deobicei. Relaţii fisurate, boală, temeri, mici bârfe, râsete.Şi vinul bunicului. Roşu şi rece. 4 pahare,mamaie,te rog! Nu vă mai uitaţi urât...nu păţesc nimic. De-aţi şti voi...

Şi,totuşi,iubesc luna decembrie.Trec peste sinapsa automnală şi zâmbesc,iar de data asta zâmbesc sincer şi neîntrerupt.Poate că sunt ajutată să nu mai cred că totu-i gri, cum spune...cineva.Şi acest micuţ şi drăgălaş ajutor m-a dus cu gândul departe,fără să ştie.M-a ajutat prin transpunerea lui în lectura mea cea mai recentă, În altă viaţă . Încerc să-mi imaginez această iubire fără frontiere, fără veac. Atemporală şi incredibil de tangibilă.Cum poţi renunţa la propria viaţă pentru a muri alături de sufletul tău pereche,cel pe care îl cauţi în fiecare nou secol pentru a fi fericiţi în restul timpului ce v-a rămas?Pentru a începe de la 0, în cu totul altă vreme, se vor căuta,inconştienţi de acest lucru,iar odată ce se vor regăsi, vor fi împreună,nemaiîntâmpinând niciun obstacol.Am plâns ieri noapte când am citit acele rânduri. Şi încerc acum să înţeleg o instignare deopotrivă culturală,socială şi umană. Ok,aceasta nu a fost o lectură obligatorie pentru şcoală,dar sunt atâtea,cel puţin în clasa a9a...Zburătorul, Despre dragoste, Mara, etc., în manual ne definesc iubirea şi mulţi au exigenţa de a cere esee pe această temă.Dar să privim problema şi din altă perspectivă. Unii nu sunt de acord ca tinerii să simtă fiorii iubirii atât de devreme, la 15-16 ani.Cum vor putea aceia care nu au avut parte de astfel de momente să devină genii pe acest subiect,sau măcar să constate ceva inteligent ?Poţi afla din cărţi cum e să iubeşti, anumite sacrificii făcute de parteneri, vorbe dulci, dar cum vei simţi acel minunat fior dacă nu îl trăieşti chiar tu cu cineva?Cum să nu tânjeşti la o astfel de iubire care se întinde pe mii de ani, care înfrânge toate piedicile..? Sau măcar la mici povestioare de tip " s-au văzut, s-au plăcut". Sunt atâtea conjucturi că nici nu îmi pot imagina!
Nu te poţi hrăni cu dragoste prin filele unei cărţi, nu poţi sorbi cuvintele frumos aliniate, nu poţi trăi golurile dintre rânduri,n-are sens,tot ce poate face o carte e să îţi schimbe feeling-ul.Poate să îţi schimbe mentalitatea.Poate o să te facă s-o iubeşti. Dar este o iubire platonică. Nu înlocuieşte îmbrăţişări calde, săruturi pasionale şi un ţinut clasic de mână.E doar un supliment.Doza de care ai nevoie se află undeva,în realitate. Trebuie doar să încerci să o cauţi.Sau poate ea te va găsi.





Cezar-keep on trying şi altele. Şi ..mersi,momentan.

Iarna ... prin parcare.

Ieşi afară şi înfruntă viscolul,te-ai obişnuit oricum cu mersul prin zăpadă,deşi nu te omori cu frigul şi ai prefera să stai în bucătărie cu 4,5 prieteni la un ceai sau la o cafea şi nişte ţigăruşe.Ajungi la Kaufland şi intri pentru a căuta lichior de ciocolată vox maris. E 12,ora prânzului şi majoritatea cunoscuţilor tăi dorm.Tu nu,tu mergi să repari un mic abuz înfăptuit acum o seară.Aşa,singură şi de nebună.Şi trebuie să te grăbeşti.Nu găseşti niciun strop de lichior d'ăla amărât, pleci. O iei spre gară,când treci pe lângă un bărbat la vreo 30-40 de ani, probabil om de afaceri,şmecher, care umblă cu nişte pile şi îşi face viitorii parteneri din cuvinte,care se dădea pe gheaţă. Stop cadru. În acel moment,am simţit cum toată copilăria mi se scurge prin faţa ochilor. Am 16 ani şi numai fac asta. Nu m-am mai bătut cu bulgări de multă vreme,pe gheaţă nici atât.. din clasa 1 din câte îmi amintesc, nu-mi place lunecuşul, nu-mi plac căderile bruşte,neaşteptate,neplanificate.Îmi este frică să cad. Dar lui nu îi păsa. Avea încredere şi totul era doar o joacă,o clipă de distracţie.Pentru mine,a fost mai mult.A fost ca şi cum el mi-ar fi furat copilăria şi vitalitatea,lăsându-mă serioasă, cu gândul numai la rezolvat probleme.O secundă şi a fost deajuns.

HB

Ştiu că o să plângi când o să citeşti rândurile astea,pentru că aşa eşti tu. Ar fi a treia oară când o fac (un post anterior şi cadoul de Crăciun).Dar simt că totuşi te bucuri că te fac să plângi ... aşa îţi dai seama cât de mult ţin la tine. Ţi-am fost alături în momente bune , dar şi în cele rele...poate nu am fost mereu la dispoziţia ta, poate te-am supărat şi eu.. poate ai fi vrut să te ascult mai mult, poate mi-aş fi dorit şi eu acelaşi lucru, dar vara asta ne-a demonstrat că ne putem distra de minune cu bani puţini şi doar noi două (deşi ar fi fost drăguţ să mai fie nişte PERSOANE alături de noi:)) ). Poate rândurile astea nu au avut aşa mult sens,poate sunt aiurea, poate puteam scrie mai frumos,mai mult, dar uneori prietenia nu se poate exprima în cuvinte. Deja devin prea siropoasă şi şti că eu nu te pup în fund mai deloc :))
Dar cred că ţi-ar plăcea să citeşti asta: eşti specială oricum! Te iubesc şi LA MULŢI AAAAANI , Ralu!!!! :*:*

another type of cigarettes

Există un singur viciu de care nu poţi scăpa.Nu ai cum să te laşi,nu ai cum să spui stop,pentru că te va însoţi pretutindeni.Poate te vei lăsa,dar cei din jurul tău nu.Poate vei încerca să îl înlocuieşti practicând un sport sau făcând lucruri neobişnuite,dar mereu amintirea lui îţi va readuce un gust dulce pe buze.Poate într-o criză vei simţi o nevoie absolută,incontrolabilă de a reveni la viciu, şi poate vei face cele mai greşite alegeri pentru a-ţi potoli setea.Poate vei ajunge la secţie pentru că ai făcut-o ilegal,acţionând necugetat.
Şi poate vei rezista.Un an,doi..poate 10..poate până la bătrâneţe...dar vei suferi cumplit.Dorul şi pofta te vor măcina pe dinăuntru. Tentativele de a te abate de la regulă vor avea succes garantat, dar în cazul în care nu se va auzi strigătul tău după ajutor, te vei introverti. Dar,într-o zi,vei încerca iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar...
Şi ce viciu' e ăsta? De ce nu-l poţi anihila din existenţa ta,de ce persistă, de ce te urmăreşte,de ce nu îţi dă pace? Pentru că acest viciu se numeşte IUBIRE

Come back.Stay gone.

Toamna asta sunt ciudată.Ştiu bine, obişnuiam să plâng seară de seară fără motiv,chiar dacă eram singură sau nu,chiar dacă îmi mergea prost sau nu, chiar dacă aveam motive să zâmbesc sau să fiu tristă, chiar dacă se întâmpla ceva important şi înveselitor sau ceva înspăimântător şi descurajant.
Acum, n-am motive să fiu nicicum.Totuşi zâmbesc.Zâmbesc,dar acest zâmbet cald şi naiv se stinge odată cu venirea serii.Instantaneu.Fără motiv.Poate aspectul mult prea primitor al casei e de vină,dar nu ar trebui. Ştiţi cum se spune... nu orice loc e ca acasă.Şi totuşi eu percep mai multe locuri ca fiind "acasă"..poate nu în sensul propriu al cuvântului dar... dar.
Revenind,toamna înseamnă nostalgie,maro,portocaliu,ceai cald la lumina apusului, must, ploaie,zile binecuvântate cu soare,vânt puternic, plânsete, dor, suspine,plimbări în parc, roşu închis,putrezit.. timp ce se scurge încet şi, în acelaşi timp, repede... Pentru mine însă e un anotimp nesuferit,care mă dă peste cap, nici să plâng nu pot dar nici să zâmbesc nonstop.E acea stare de moleşeală, de poftă nesăbuită de dulce, de calm şi agitaţie,într-o combinaţie unică, uşoară nervozitate şi nerăbdarea aşteptării telefonului care sună pe la 9,anunţând o nouă zi (mii de mulţumiri,Anca!).
Dar,TOTUŞI,ceva e prezent în orice toamnă:monotonia.Senzaţia că oricum vei face acelaş lucru zilnic,chiar dacă în orar scrie că ai 2 ore de română joia si vinerea la aceeaşi oră 2 ore de info şi chiar dacă la pachet îţi pui un corn cu caise luni şi marţi o pungă cu chipsuri.Evident, intervine şi plictiseala,doar se ţin mână în mână.Şi lenea.Parcă azi nu ai chef de 2 ore de fizică ,dar ai sta mai degrabă în gang sau măcar pe scările de la 1, nu contează că nu faci nimic, măcar nu te mai torturează profu' cu dioptrii lui şi lentilele şi focarele şi ce mai are. Oricum,nu eşti atent.La ce-ţi trebuie ? Băi,tată,la ceva-ceva o folosi (cred că exact aşa ar spune şi profu) dar momentan degeaba te freacă! Taci şi-nvaţă/nghite! Şi să mai zică unii că asta nu e manipulare. Dar nu comentez în rest,nu-i domeniul meu şi momentan,incredibil! dar nu îmi pasăăă.
Poate şi în alte anotimpuri se întâmplă,dar parcă totul e altfel când mai e şi puţin soare şi afară-s vreo 20j de grade decente,fără paltoane şi cu tenişi în picioare.Şi ai mai mult chef să freci menta pe afară decât acum când nu ţi-e nici prea cald,dar nici prea frig, ba mai vrei un pulover, ba ţi-ai da jos vesta,ba te-ai încălţa cu ghete, ba cu balerini.
Şi parcă e mai bine să te scoli la mama naibii,pe la 12-1,să fie al dracului de cald şi să mai leneveşti sub duş, să mai stai la geam, să mai cauţi o umbră sub un copac,ca dupaia să faci o baie-n mare,să te întorci acasă pe jos,aproape la fel de ud cum ai ieşit din apă,dar să nu răceşti,să vi când vrei şi cum vrei şi să te culci la 5 dimineaţa nefiind nevoie să te trezeşti în 2 ore ca să mai faci ceva la mate (sa moară în căcat ăla ...De Morgan cu propoziţiile logice),să mai stai în faţa blocului să te holbezi la stele şi să nu te ia cu frig dacă ,din greşeală,uiţi că e 10 noaptea şi tu tot fleaşcă eşti,cu maieu' mulat pe sutien/muschii abdominali bine lucraţi..
Şi nu te-ai mai gândi că peste 2 luni iar mergi la liceu şi iar vine toamna şi povestea se termină cu o saptămână înainte de 15 septembrie ,aşa brusc,şi iar nu te bagă nimeni în seamă şi iar eşti absolut singură....ca-n fiecare toamnă!!
Şi am derivat cu mult de la subiectul central.Orice aş face...tot mă voi întoarce..LA VARĂ!

fiction

Aleargă pe stradă încălţată cu sandalele care îi sunt prea mari, cu maieul ale cărui bretele îi cad şi îi dezgolesc umerii arşi aproape complet de soarele de la orele prânzului,doar ca să îl ajungă.Să îi revadă chipul.În momentul în care i-a distins tricoul pe care ea îl adora, de un verde ciudat cu care numai lui îi stătea bine,silueta uşor atletică şi parfumul,acel parfum fin pe care îl simţea chiar dacă nu îl mai adulmecase de la pieptul lui de peste jumătate de an, a început să alerge. Doar ca să îl vadă.

-Ce faci?
-Mă duc la plajă.. vino şi tu!
-Nu!
-Hai mă,iar faci fiţe?
-Nu,nu pot..
-Ai treabă?Altul?
-Poate asta ar trebui să întreb eu.. dar la plural: Altele ??
-....
-Am dreptate
-Bine că ai!
-Atunci plec.
-Nu
-De ce? Nu ai nevoie să îţi pierzi timpul cu mine, te aşteaptă ELE.
-Am spus asta vreodată?
-Nu a fost nevoie
-Atunci te înşeli.Nu mă cunoşti aşa bine
-Crezi tu...
-Da
-Bine
-Ce faci?
-Plec
-....

Şi a plecat. Dar nu pentru totdeauna.

Les choses essentielles

1980.Sunete de magnetofon în camera alăturată. "Rockuri supărate şi bluess". Lumina apusului intră uşor în cameră şi schimbă atmosfera.Dansuri de duminică. Ieşi pe stradă şi.... linişte. La toate colţurile străzilor nu se aude decât vuietul maşinilor si tramvaielor.Suferi că singurele locuri unde poţi asculta şi tu niţică muzică sunt discotecile şi propria ta cameră.Când vrei melodii mai noi,străine,trebuie să apelezi la tovarăşii tăi cu pile,care au luat de la confiscate nişte discuri noi,ajutaţi de taţii lor care lucrează pe la Miliţie.Îţi mai tragi şi tu din când în când pe casetă,porneşti cu greu magnetofonu' şi poate încerci să dai mai tare, vecinu' de la 5 n-are aşa ceva şi îi place mult să mai audă şi el ce mai e "la modă".
2009.
-Băi frate,azi să-mi iau mp4 playerul, I-podul sau doar telefonul Express music?Serios, nu ştiu ce să fac,mă gândesc că mai bine iau laptopu',avem mai multă memorie pe el şi găsim pe undeva prin tabăra aia un wireless să mai downloadăm!
-Da'i greu,bă!Las' că iau eu boxe pentru I-poduri şi îl băgăm o seară pe al tău şi alta pe al meu! Ok?
-Bine..da'mi iau şi telefonu',îţi dai seama! Poate mă sună Alex cât sunt plecată pe număru' de vodafone şi eu nu o să răspund.. iau toate numerele! Ce mi-e un telefon,ce-mi sunt 3!
-Faci cum vrei, mă duc să îmi încarc bateriile la camera digitală.Te pup!
-Ok,şi eu.pa!

harder,better,stronger.

Pe fundal,beat de muzică de club.Fum de ţigară,lumină roşie,agitaţie,aglomeraţie.Fugă.Sunetul tocurilor pe gresie.Ruj roşu.Insesibilitate.Putere.La baie,toate par invincibile,puternice,femei fatale.Defapt,adolescente.Defapt,confuze,false.Vor să pară dive perfecte,fără sentimente,întotdeauna sigure pe cum arată ,cum vorbesc şi cum gândesc.Dar nu sunt.Urmăleşte-le afară, cum se clatină de frig şi ameţeală,nu rezistă la alcool,dans şi discuţii aprinse.Trebuie să le ţină cineva să nu cadă ca să nu-şi julească feţişoara de porţelan, ascunsă sub 2 straturi de fond de ten.Trebuie să le asiste cineva la colţul clubului când işi borăsc şi sufletul din cauza cantităţii excesive de wisky si votcă. Trebuie să dansezi cu ele, să te dai mare că în sfârşit ai parte de o astfel de onoare.
Desigur, unele sunt experte.Au reuşit să mascheze această vulnerabilitate.Se ţin departe de tipi dubioşi,de tequilla şi certuri,stau cu un grup restrâns, calm, dansează provocator,dar rămân intangibile.Dar cum rămâne cu celelalte?
Păi..rămâne aşa:într-un cadru restrâns(baia),ele vor trece pe lângă canapeaua mea de observare şi-şi vor aranja machiajul, colanţii şi rochia,părând indiferente,dar sigur având 1000 de gânduri ce trec prin căpuşorul lor acoperit de fire de păr bogate,vopsite şi încărcate de fixativ,se vor ruja gândindu-se la tipul pe care îl plac dar care dansează cu alta,se vor aşeza şi vor plânge când mă voi ridica,lăsându-le înlăcrimate,păşind uşor,dar sigur,cu tocurile de 10 cm în picioare,pe lângă amalgamul de suflete aiurite,şi voi triumfa.Pentru că nu am nevoie să-mi fac probleme.Ştiu ce aşteptări am şi nu voi pleca dezamăgită dacă nu se va întâmpla nimic,pentru că important este un lucru pe care se pare că mulţi l-au uitat:distracţia necondiţionată de timp,spaţiu şi întâmplările aferente.

There is something about the way she is.

E ceva special în modul cum se poartă.Nimeni nu atinge hainele de pe umeraşele din magazine ca ea,nimeni nu priveşte în gol ,distant, cum face ea,nimeni nu tremură de frig,nimeni nu zâmbeşte atât de sincer,nimeni nu se bucură de vară,de plimbările spontane cu trenul,nimeni nu soarbe din ceaşca cu cafea,nimeni nu strânge ţigara între degete aşa suav,nimeni nu dansează,nimeni nu plânge şi suferă ca ea...
Nimeni nu e mai capabil să iubească atât de intens,nimeni nu dă sfaturi mai bune,nimeni nu este un umăr mai bun pe care să plângi,nimeni nu vorbeşte mai calm,nimeni nu te binedispune mai bine decât ea.
Are un aer aşa copilăros,încât te farmecă numai prin mişcarea uşoară a trupului,când aleargă,lasă o dâră goală in urmă, un loc lipsit de ea, un loc secătuit de fragilitatea ei atât de necesară.
Nimeni nu îţi poate alunga grijile departe,nimeni nu te strânge în braţe,nimeni nu te sărută părinteşte pe frunte,nimeni nu îţi opreşte lacrimile,nimeni nu îţi mângâie pielea şi nimeni nu ţi-o înfioară ca ea.
Şi nimeni nu îl va mai face fericit..în afară de ea.



Nneka-Heartbeat,
Josh Gracin-Stay with me

come back.don't

You run.You're running from the past,running 'cause you're late, running from memories, running from all.And you arrive home and start crying.It came back.That feeling of weakness and dispear, of lonelyness and ..you feel forgotten.Left in a dark corner,under a thick shade,lost..lost almost forever.And ever.
I grow weaker every fall.I used to be a weak person and I'm still like that.This makes me shy.. and insignificant.I used to think I'm special just because nobody has told me this for at least 5 years,and now I've changed my mind.I'm insignificant and i need to feel like I don't care.I'm needless.Everything can go on without me.
I hate this season,I'm a different person now..I love me in summer.That's me.. not this annoying little person that complains all the time and just keeps saying needless things.
I used to like hugging you.I've been doing this for a couple of weeks.But i can't do this anymore.It hurts and i don't need to hug you.You don't need to hug me.We don't need to colide in one body, because all we had has gone for at least 5 months .But i just can't stop thinking and imagining how it would have been..
Wine combined with ciggarettes.Delicious.Add cold winter air and some friends.Unforgetable.Beer combined with smoke and the one you used to...to... Weaked relationship.We're making out things that chage us.Why?Because we need changes.We need new things, we need to remember.We need to feel better.
I used to like you.I used to like calling your name.I used to remember things about you.I used to care. I used to...

And the dreams in which I....

alannah myles-black velvet



Cam ritmul asta ma reprezinta in aceasta seara,si-mi imaginez ce smecher ar fi sa stau pe balcon, cu muzica data tare,parul proaspat spalat pus de bigudiuri, dar sa atarne si cateva suvite dezordonate care la bataia vantului sa-mi mangaie fata, sa fiu data cu ruj rosu ce ramane impregnat pe filtrul unui winston sau nu stiu.. si imbracata intr-o rochie lejera alba, ceva din colectia primavara-vara. Si sa fie caldut si frigut in acelasi timp.Si sa-mi pilesc unghiile intr-una. Si sa zambesc perfid trecatorilor de pe strada,asa de rari la 12 noaptea prin zona asta.Numai tigani. Si catei.Dar eu sa zambesc. Si-apoi,pe la vreo 3,saturandu-ma de intreg playlistul, de discutiile la telefon sau ,cine stie? de la balcon, sa ma culc intr-un pat mare,alb, cu o plapuma moale, in care sa ma afund.Si sa ma trezesc ciufulita,cu rujul intins pana la jumatatea obrazului stang,insa odihnita.Si sa-mi savurez cafeaua la geam,in lumina intensa a diminetii.

incheiem cu :
owl city-the saltwater room

what hurts?

rascal flatts- what hurts the most
daniel bedingfield-nothing hurts like love
Three days grace-pain


Acestea sunt melodiile care insotesc acest post. In ultima, un vers graieste asa "because i rather feel pain than nothing at all". Ok,e frumos sa iubesti, norisori roz, inimioare,fluturasi, ingerasi...dar cand te izbeste faptul ca persoana la care ti te-a inselat,sau te-a mintit, sau a uitat sa te sune(lista de motive poate continua), nu-ti mai sta mintea locului. Iti trec mii de filme prin cap, din momentele frumoase,pana la auzirea/citirea "minunatei" vesti. Insa, daca intr-un final,dupa multe certuri,discutii,se ajunge la impacare,nimic nu e mai dulce,iar relatia continua cu un gust dulce-acrisor minunat, de la culmile fericirii pana in adancurile reci ale tristetii.Rise and fall,cum ar spune Craig David.
Revenind la versul de la care am pornit, nu concep o relatie in care sa nu suferi. Sunt milioane de motive care ne fac sa suferim,de la clasicul "neraspuns la telefon, insistat,telefon inchis", pana la aflarea ca acel cineva te-a inselat sau cine stie ce a mai facut. In cazurile mai usoare, micile suferinte alimenteaza acea mica iubire, cand suni,astepti,nu primesti raspuns,apoi citesti un mesaj dulce cu cuvinte de drag. Oricum,dupa o vreme (uneori indelungata..) realizezi ca totusi a fost bine,chiar daca s-a terminat prost.Altfel nu intrai in relatia aceea,nu?
Durerea dispare si apare, trebuie doar sa stim sa o controlam ,sa o indulcim sau sa o ignoram, ocupandu-ne timpul cu alte lucruri.Vorbesc de parca am trecut prin asta.Ei bine, au fost cazuri relativ usoare, fiecare percepem altfel iubirea si durerea,poate inca nu am primit decat putin din cat o sa tot indur, dar macar imi stabilesc echilibrul deja.
Si cam atat pentru seara de 12 septembrie....


Cu drag,
aceeasi Andrada de mai devreme.

i like it

Imi plac coincidentele.M-as bucura sa gasesc o persoana care sa fi scris despre acelasi lucru, avand aceeasi opinie ca mine,nu conteaza in ce context, in ce carte, pe ce blog, la ce descriere..Si mai interesant ar fi sa fi vorbit despre acel lucru in acelasi timp,poate in acelasi an,aceeasi luna, aceeasi ora... Dar deja fabulez.Imaginatia ma poate purta foarte departe.
Asa ca va rog,puneti-mi in cale o persoana careia sa-i placa ceaiul,pe care-l savureaza in special toamna si iarna,sa fi citit "Orasul cu salcami"(si,bine-nteles, sa i se para o carte buna), sa-si doreasca sa inoate vara, pe ploaie si furtuna, in mare,sa ramana marcata de vederea unui rasarit si sa-si expuna gandurile liber,sau in scris, eventual sa fie nascuta pe 23 martie( nu imi doresc in mod special ultima caracteristica ). Sa aiba stari de melancolie in anotimpul rece si sa adore primavara si vara. Sa ii pese de ceilalti,sa-i ajute, neasteptand neaparat un feed-back. Sa-i placa sa scrie, avand sau nu talent, dar sa se simta bine, descarcata, cand citeste apoi, printre randuri. Sa tina cu dintii la prietenii ei. Sa ii placa sa imbratiseze pe toata lumea si sa creada ca "Free huggs" este o campanie draguta si care merita sa fie aplicata. Sa puna accent pe personalitatea celor din jur,nu pe aspect. Sa ii displaca falsitatea,ignoranta, sictirul.Sa fie oricand gata sa plece de acasa, pe ploaie torentiala, doar pentru a nu se plictisi "indoors".Sa-i placa branza.Sa simta ca o mica supradoza de ciocolata te poate face mai fericit.Ca acea cafea de dimineata cu prietenii iti inveseleste ziua si iti deschide mintea.

Las aceasta lista deschisa pana imi voi definitiva cerintele.


Cu drag,
Andrada.

Sweet dreams in a fall night

Mi-am adus aminte, acum,dupa o lunga infruptare din "rendez-vous", dar si dupa o convorbire telefonica lunguta,de un vis ce ma priveste pe mine si pe Raluca. Mi-a venit pur si simplu in minte..Cum ar fi sa locuim singure.. sa avem casa noastra.. sa ne intoarcem la orice ora din zi sau din noapte,sa cutreieram strazile,localurile,cluburile...sa chemam prieteni la 1 dimineata la noi,sa petrecem pana-n zori de zi,ca apoi sa ne trezim dracu stie cand, pe dupa-amiaza,poate chiar a2a zi, dupa o noapte alba..Sa stam seara la geam savurand o tigara,lasand vantul sa ne fure mintile si sa le duca departe,in toiul verii,sau sa savuram un pahar de vin fiert pe balcon, inghetand,in iarna..Sa nu fim nevoite sa stam in casa cand ploua,pe motiv ca vom raci, dimpotriva, la primul strop sa fugim si sa alergam cat ne tin "conversii".Sa ne incuiem in casa,ascultand muzica,band ceai si plangand, apoi razand,in timpul depresiilor ce ne caracterizeaza.Sa ne uitam la cele peste 50 de filme pe care le avem de vazut...Sa putem face ce vrem,intr-o fraza mai scurta. Si,desigur,sloganul fiecarei zile ce trece sa fie "fara sef,fara program,fara ceas sa sune",cum zice draga mea Stralucirea a.k.a Raluca.
Totodata,cred ca m-as plictisi ca viata mea,incepand de la 15 ani,sa fie asa.M-as plictisi sa visez cu ochii deschisi,privind cerul plin de stele si fumand intr-una,mi-ajung doua seri pe sezon... Nu sunt atatea locuri de vazut in scumpul nostru orasel, cat pentru inca vreo 5 ani,zic eu(am uitat sa mentionez mici escapade prin alte orase... deci asta nu e un argument prea rezistent).Sau poate..La un moment dat,am avea nevoie de o mica organizare, cel putin eu, fiind o persoana relativ calculata...Dar cam astea sunt argumentele contra... Life would be so damn sweet....
(p.s: parintii nu-s problema,i-am vizita si pe ei asa... de cateva ori pe saptamana - deabia astept reactia Ralucai maine la ce am spus la sfarsit:)) )

The end. I hope that dreams really come true one day ..

california dreamin'

ti-e dor,nu? te uiti la o singura poza si ti se declanseaza toate sentimentele doar dand inca o pagina in album,si inca una, pana cand realizezi ca ai ajuns la coperta de sfarsit.Inima-ti bate asa de tare,de parca ai fi fumat un pachet intreg de tigari si ai fi nevoit sa alergi dupa autobuz.Insa tu simti altceva.Simti panica unui nou sfarsit si visul unui nou inceput.Si ti-e teama.Fiindca nu sti ce va urma..nu ai habar daca totul va ramane la fel sau daca totul se va schimba.Ajungi iar sa astepti.. Dar cand se intampla ceva,esti acaparat de cate ai de facut si..uiti ca,doar acum cateva zile, stateai sprijinit de cotorul usii,cu scrumiera si telefonul langa tine, tinand albumul in poale,plangand dupa trecutul tau drag, citind mesaje,scriindu-le intr-un caiet,adunand franturi de obiecte pentru pastrare.Uiti ca o sa revi iar in starea asta de disperare,cand te ineci cu propria respiratie in lipsa alteia alaturi de tine,cand cafeaua are un gust mult prea amar pentru papilele tale gustative,cand lasi pe repeat aceeasi melodie care te reprezinta,cand n-aveai nevoie de nimic altceva decat de o persoana sa te inteleaga.O sa-ti aduci aminte..ai nevoie de timp.

end

Si s-a dus vara......

blog blogger blogging blogged bnjhgfd

I missed you,dear bloggy. N-am mai scris de ceva timp,am motivele mele.E amuzant,ma scot mereu din orice cu scuza asta,"am motivele mele".Acum ceva posturi, am mentionat motivele pentru care scriu.Ei bine,part 2 now, n-am mai scris pentru ca am fost plecata in Londra si in Paris,apoi am avut niste zile proaste combinate cu zile foarte bune... Si n-avea sens sa abuzez de pixeli aiurea,scriindu-mi of-ul si explicandu-mi fericirea.Am abuzat de vreo 5 pagini de hartie,in schimb.Nu fac cat un copac,deci inca e bine.
Reeevenind si lasand aberatiile la o parte, cum ar fi ca in dragile noastre carti de "Limba si literatura romana" sa se predea despre blog ca forma de exprimare scrisa, de tip text functional,incadrat in aceeasi categorie ca si scrisoarea,telegrama,etc?Printre balade,nuvele,schite,ode,pasteluri si romane,sa gasim un fragment dintr-un post.Si sa-l analizam gramatical,sa observam lipsa diacriticelor (intr-un caz des intalnit, ca si textul de fata...),sa vorbim despre naratorul-personaj bla bla bla bla bla bla. Da doamne sa nu se ajunga asa! E ca si cum am incepe sa ne disecam jurnalu' si sa cautam enspe mii de personaje sau sa scriem despre autor,vai,ce coincidenta,sunt chiar eu ala!?! Ce cacat sa scriu despre mine intr-un comentariu' literar,ca am scris postu 14 pe data de 12 februarie,sa-mi numar posturile si sa scriu cine unde,cand si cum and so on...?Totusi,ar trebui mentionat ca o forma de comunicare cibernetica, varianta on-line a unui articol/jurnal,dupa preferinte.Nu stiu,momentan imi surade ideea,ar fi un pas destul de marisor pentru blogg-uri.Bine,ca acum toata lumea isi face blog chiar daca nu are nimic important de zis e aiurea, nu ma simt nici eu prea grozav,unele posturi mi se par non-sensuri cand le recitesc,poate pentru ca acest blog este o combinatie enervanta de contemplare a prietenilor, momentelor din cursul zilelor etc si constatari pur intamplatoare de care probabil va doare-n pula, sau in limbaj mai elevat,nu va pasa. Adevarat am grait ca sunt consumatoare de pixeli aiurea.Asta e!Poate unii considera ca nu-mi bat degetele degeaba.
Pana data viitoare, you are a gayfish !!!!

Continuam.

Astazi am descoperit un nou subiect general valabil pentru aproximativ o saptamana.Cutremurul de 5,5 grade pe scara Richter resimtit in jurul orei 10 dimineata. Si ce mai subiect! Dupa 100 de ani , faliile tectonice de sub marea neagra s-au ciocnit sau ce au facut, niciodata nu cred ca o sa inteleg procesul, si au dat nastere unui cutremur !! Acum o suta de ani, a fost tsunami in Mangalia si a cam ras totu' p'acolo. Acum o suta de ani erau alte vremuri,nene.. Cand eram mica,ma uitam pe geam spre blocurile dinspre est, deci orientate spre mare, si imi imaginam un tsunami care va ajunge pana deasupra lor (4 etaje, locuiesc in centru,relativ departe de mare), si care se va revarsa in dreptul blocului meu. Si uite cum am dezvoltat o discutie intreaga pornit de la un cacat de cutremur de acum .. 12 ore. Vor mai urma altele,Constanta pregateste-te!Mda.. As putea vorbi neincetat despre asta,e amuzant. Pot ajunge la stingerea universului daca am chef.Marea Ruptura sau Marele Inghet, sfarsitul Big Bang-ului. Dar n-am chef, am epuizat acest subiect cu Raluca ieri, la un HD pe faleza.
Totusi, nu vreau sa se creeze un tsunami.De ce? Nu vreau sa dispara Cazino-ul :( . Iubesc cladirea aia.. Si nici portul.N-o sa mai aiba mama de lucru->no job for her, no pocket money for me. Si nici plaja Modern.Si nici duna!!! Duna noastra, duna unde ne uda valurile iarna, cand e furtuna si trebuie sa ne scoatem sosetele si sa inghetam,duna unde am baut vara trecuta, duna unde ne pregateam prin primavara de concertul vita de vie,toamna, cand chiuleam de la biologie o ora si puneam muzica si dansam...
Demonstratie ca un cutremur face multe.
Si, motivul pentru care am scris acest post este: dorm mult.Pana la 11 cel putin. Scumpa mea mama ma trezeste, dandu-mi un apel,mai intai pe fix,apoi pe mobil,sa ma intrebe daca am simtit cutremurul.Da' sa-mi bag ceva in el de cutremur!!! I-am raspuns raspicat :NU,DORMEAM. Dupa aceasta trezire,ce puteam face? Am intrat pe net... Bomba!!!! ai simtit cutremuru?? ti-a zguduit curu?? te-ai simtit cum ai fi pe un vibrator? si tu dormeai ? maaaaasss cutremuuur si nu l-am simtit ma$$$$$$ ..... !!!!
Ma bucur ca au tacut.

ps: i'm still pee-ing on my language toolbar...

oracol

Stau picior peste picior
Fumez Kent 8 HD şi beau nesscaffe frappe
şi când m-am gândit la tine
N-am păţit nimic :|.

Mix it

Cause I need you..like the moon needs the sun to shine
If you still care,
Don't you ever let me down.
It seems like sometimes you don't cross the line and you don't get by.
Let's pretend we're just two people and you're not better than me..
And nothing lasts forever but be honest,babe
It hurts but it may be the only way...





Guess the lyrics. ( sunt din 6 melodii) ...

i had a dream.

Aspirăm la iubire,dar suntem incapabili să o recunoaştem când e în preajma noastră..




De la mine,
pentru tine.

fir de existenta

si am ramas singura la geam.acum tigara nu mai are acelasi farmec pentru ca numai am motiv sa o opresc . nu are sens nici macar sa o reaprind.scrumul a cazut, nu ma mai incalzesc nici miezul fierbinte,nici acele vorbe.mi-e frig.

reactie

aceasta este reactia de dupa postul anterior.



[STRALUCIREA] .: jacko a murit de o luna si te-ai trezit tu sa postezi acum)))))))
Andrada .: nu,n-ai prins idea
Andrada .: *ideea
Andrada .: citeste tot
[STRALUCIREA] .: stai\
[STRALUCIREA] .: am citit doar prima chestie
Andrada .: am scris ca sa ma simt putintel mai bine
[STRALUCIREA] .: ba, mi-as pula, 40 de lei pe luna nu-mi ajung pentru tigari,bani de-o bauta, o cheta, niste toale si mancare.pai da-o ba drecu de treaba!
[STRALUCIREA] .: apai da-i in masa
[STRALUCIREA] .: ca chiar asa e
[STRALUCIREA] .: cacat
[STRALUCIREA] .: bluza mea e 60
Andrada .:
[STRALUCIREA] .: deja is pe minus
[STRALUCIREA] .: am citit tot
[STRALUCIREA] .: dar nu prind ironia?
Andrada .: frate,cum sa vorbesti despre criza financiara?
Andrada .: pe net,de exemplu
Andrada .: sau elodia
Andrada .: caterinca e caterinca
[STRALUCIREA] .: a
[STRALUCIREA] .:
Andrada .: da' asta e cam prostie..
[STRALUCIREA] .: cacat vrei sa incingem o discutie despre ciza
Andrada .: de-a dracu?
Andrada .: criza nu are de-a face cu bugetu' nostru
Andrada .: ni se pare doar
[STRALUCIREA] .: pai da-i in mortii masii (imi place cum suna dar nu folosesc) 40 de lei
STRALUCIREA] .: ?
[STRALUCIREA] .: asta e suma decenta?
Andrada .: e o bluza din noua colectie
[STRALUCIREA] .: si pentru un tanc npu nascut iti da 2 mil pe luna?>
Andrada .: e un pret normal!
Andrada .: ah mor ce am inteles
Andrada .: tanc (masina)
Andrada .: nippy
Andrada .: etc
[STRALUCIREA] .: cacat crezi ca scutecele is mai importante decat toatele unui adolescent care abia-si descopera gustul artistic?
Andrada .: da' m-am prins la ce te referi
[STRALUCIREA] .: )
Andrada .: copilu' e la inceput de drum
Andrada .: noua de la 14 ani ,sincer,ne trebuie salariu ))
[STRALUCIREA] .: dai bani si invata-l ca banii cad din cer
[STRALUCIREA] .: ca mai apoi cand trece de 2 ani sa inceapa sa-i faca scandal lu masa
[STRALUCIREA] .: prin magazine
[STRALUCIREA] .: ca nu ii cumparaa nuj ce cacat
[STRALUCIREA] .: si aia sa zica opai esti mare nu ne mai da statu bani
[STRALUCIREA] .: limiteaza-te
[STRALUCIREA] .: si sa imi urle mie in cap in magazin ca statu ii invata prost
STRALUCIREA] .: pai ce cacat
[STRALUCIREA] .: hai cu replica aia
[STRALUCIREA] .: ca-s incinsa)
Andrada .: scuze
[STRALUCIREA] .: poate pui asta pe blog)
Andrada .: reciteam chestii
[STRALUCIREA] .: sa dai si un exemplu
[STRALUCIREA] .:
[STRALUCIREA] .: a
Andrada .: ce idei imi dai
[STRALUCIREA] .: )
Andrada .: sa mor eu
Andrada .: )
[STRALUCIREA] .: ma iubesc
[STRALUCIREA] .: da macar sa corectezi greselile mele
[STRALUCIREA] .: ca am scris repede)
Andrada .: lasa



enjoy,my dear

Parlez-vous francais?

un nou post fara diacritice.asteptam solutionarea problemei.pana atunci, simt un dor imens sa scriu.sau o pofta.
tema din ultimele 20 de minute ale zilei de 27.07.2009 : discutii general valabile oriunde.
vrei sa intri in vorba cu cineva si nu sti cu ce sa incepi? iata cateva sfaturi (avertizez o involuntara ironie pe alocuri):
**pentru persoanele care asculta muzica intr-atat incat sa cunoasca macar 100 de melodii (pana una alta nu e un numar mare) ,subiectul de baza este, aaaaai ghicit, Michael Jackson. acum toata lumea vorbeste despre moartea lui, in vant, fara a cunoaste problema.ai auzit ca Mj a murit?? daa,incredibil.ah,imi placea "thriller' , parca auzisem de "will you be there" sau am plans pe "you are not alone". subiect cu extensii infinite! puteti deriva la ce altceva ascultati, poate tot la staruri decedate saau poate,cu noroc,la my chemical romance sau jason mraz.
**pentru cei ce urmaresc regulat stirile de la ora 5,recomand o discutie despre criza financiara. oricine are ceva de spus. pana si adolescentii. ar suna ceva de genul :astia cand ne mai maresc alocatia? ba, mi-as pula, 40 de lei pe luna nu-mi ajung pentru tigari,bani de-o bauta, o cheta, niste toale si mancare.pai da-o ba drecu de treaba!
acest subiect antreneaza discutii si intre persoane de 15 ani si babe! nu glumesc, asta e proprie experienta. nu sti ce se poate intampla cand stai la coada sa platesti rds'u ...
**pentru pasionatii de "povesti specifice secolului 21, romania" ,recomand inceperea discutiei despre elodia.da,da,elodia!ati auzit ca au ajuns la episodu 22324567661?? au gasit-o in canalizarea din fata blocului meu,da,daaa!! .....GLUMESC.

Ca incheiere,acestea sunt exemple aplicabile si neaplicabile, de luat in serios sau nu, depinde de coeficientul de inteligenta al fiecarui individ si nivelul perceptiei ironiei.
P.S: daca decideti ca primul subiect este ok,documentati-va inainte, nu aruncati vorbea aiurea, cum ar fi sa incepeti sa scormoniti toate barfele lansate de presa. toti suntem oameni. si toti trebuie sa fim intelesi..intr-un final.

fuck you,retard!

in postul anterior scriam despre motivele care ma fac sa postez.si in cel dinaintea lui vorbeam de diacritice,parca.ei bine, acum am doua scuze: scriu DE DRACI.si imi cam bag picioru in el de toolbar fara language bar ca m-am saturat sa-mi fut degetele dand ctrl C si ctrl V ca sa copiez amaratele alea de litere caciulate!! cand o sa ma mult la calculator atunci scrie,nene,dai bice si varsa-ti creierii! momentan, ma freaca rau ceva. cainele de pe alee. o jigodie,javra de maxim 40 cm inaltime si 50 lungime, neagra, probabil mascul, da' al dracu!!! pe cat e de mic si cacacios,p'atat de enervant! daca vede ca este singuru caine prost care nu doarme la ora asta prin zona blocului unde-ti linge el curu,de ce cacat mai latra??? de ce cand toti cainii stau chill si se miros in cur el se trezeste sa vina spre tine sa te latre ca i s-a sculat lui blana incalcita? inca un sir de intrebari la care nu am raspuns si urasc asta.si urasc cainele ala!!

mă gândesc ..

M-a cam cuprins,din nou, o stare de plictiseală şi somnolenţă .. and i was wondering... de ce am blog? I know, îl am de relativ puţin timp şi, pe deasupra, este citit de un grup foarte restrâns de persoane. Cred că doar mă ajută să mă descarc..scriu când mă plictisesc,când sunt tristă,nervoasă,foarte fericită,când îmi amintesc secvenţe din anumite zile...I-am recomandat chiar unei prietene să facă la fel.. I-a prins bine :) Sunt blog-uri făcute pentru a fi citite de multă lume, cu subiecte captivante, substanţiale, şi alte blog-uri, pentru vechii adepţi ai jurnalelor ce au trecut într-un sistem cibernetic, on-line chiar.Cei din urmă scriu că au chef.Că au nevoie.Că se simt singuri.Că nu au nimic mai bun de făcut.Că le place.Că s-au săturat să irosească copaci scriind totul pe hârtie.Că sunt oameni ca mine, normali, cu nevoi şi plăceri.



Asta a fost un fel de introducere.

Acum mă gândesc cât îmi place să simt parfumul pielii fiecăruia. Nu eşti om dacă pielea nu îti miroase într-un anume fel.Poate fi mirosul clasicelei tale ape de toaletă impregnată in epidermă sau a transpiraţiei tale (asta nu e prea plăcut) , sau doar uşoara mireasmă a gelului de duş sau a apei,de ce nu?Ador să iau pe cineva în braţe şi să stau cu nasul înfipt în clavicula sa. De obicei, de acolo se simte cel mai bine parfumul său şi ..mă cuprinde o stare care mă duce înapoi în anii copilăriei, într-o lume afectivă,dulce şi liniştitoare.Am o slăbiciune pentru acest lucru.Am multe slăbiciuni.. dar asta mă înmoaie îngrozitor.
Pe stradă,o femeie sau chiar un bărbat trece prin dreptul tău ...e imposibil să nu simţi dâra olfactivă placută pe care o lasă.Desigur, dacă nu a exagerat cu parfumarea,altfel devine sufocantă şi iritantă.Mie îmi lasă o urmă plăcută în minte..orice ar fi.
Atunci când nu-mi simt mirosul..mă cred fadă.Nefolositoare.Imperceptibila.Invizibilă.Numai dacă mi se spune că nu e adevărat mă simt un pic mai bine.
Acum îmi trec degetele pe gât şi le îmbib în parfumul rămas în piele de vreo 8 ore.E plăcut.


Michael Bubble-Home;


- c'est fini!-

5 şi alte bălării

E enervant să stai să aştepţi 5'u. Serios! Asta la ora 22,daaaar nu contează! Să nu uit, şi plictisitor.Cât am stat în el pană am ajuns la gară, mă gândeam ( altceva nu ai ce face!! ) dacă aş putea ghici unde coboară fiecare om din 5. Spre surprinderea mea, toţi ţiganii coborau cu mine.Ciudat! În rest, majoritatea probabil coborau în centru. Fie, numai am chef să vorbesc despre asta,e legat de 5 deci plic-ti-si-tor.În drumul spre casă însă, a trebuit să traversez;şi am mers pe acelaşi drum pe care,acum un an şi câteva zile,alergam ca disperata la aceeaşi oră pentru că fusesem în Vamă,mama nu ştia şi mi-era frică să nu se prindă. Ce amintiiiiiri. În loc să-mi fie frică pentru că,dracu, m-o viola un ţigan (veşnica apariţie masculină pe tărâmurile I.C.I.L-ului), mi-era frică de ce-o să-mi facă maicămea.Eh,apoi am ajuns la Kaufland şi se termină filmu'.Adică am ajuns acasă,oarecum.Mai bine numai scriu că am draci şi scriu căcaturi.Stop!


antiteză gen:ascult Morcheeba-blue chair. şi Frou frou-let go.
şi un P.S:să-mi bag ceva in toolbaru' ăla!!!

citeşte asta,gogule!

Ieri noapte nu puteam să dorm.Murind de cald, mi-au trecut prin cap o grămadă de chestii.De exemplu,m-am sculat din pat şi mi-am scris pe telefon să ţin minte ce vroiam sa scriu aici. Despre diacritice,frate! Ce români jalnici suntem că nici măcar să scriem corect nu putem! Ne-am obişnuit (nu fac excepţie) să scriem fără ă, â, î, ş şi ţ, n-avem nici tastatura dotată cu literele astea nesuferite,specifice limbii,singurul lucru pe care-l putem face este să dăm click click pe toolbar,unde ne apare RO,amestecând ce vedem cu ce căutăm.Deci,de ce să ne obosim?Bine,eu acum mă chinui să scriu corect,fiindcă nici măcar căcatu' ăla pe toolbar nu-l mai am şi copiez literele de pe wikipedia!! Revenind si lăsând la o parte osteneala mea groaznică, dacă le-aţi da bunicilor să citească un text fără diacritice,cât credeţi că o să inţeleagă? Din proprie experienţă vă spun că deabia vreo 5-6 propoziţii ( în tinereţile mele de acum 5 ani mi-era greu să înţeleg ceva fără diacritice ). Ăştia care au inventat tastaturile ar trebui să producă mai multe pentru fiecare tip de scris. Puneţi diacritice pe tastatură !! Nu degeaba ne prostim în halu' ăsta!

O altă problemă tipic românească este greşeala gramaticală/ortografică.Pe câţi nu-i văd scriind : "Mă duc la bunici mei". Sună bine?? NU. Sau: "Problemele care se pune sunt .." Fiţi atenţi pe stradă câţi oameni fac cel putin o greşeală de genul celor de mai sus! Sau, "favoritele mele", tot in scris : Sau dus la mare da' nu au revenit. Se vede bine? NUU..! lam luat de ureche sianceput să urle.No,hai să lipim toate cuvintele! Intelegicescriuaicimabucuruitenumaipunnicidiacriticenicipenaibamaintrebcatpricepinupunnicipunctnicinimiicimistricsiordineapebloggata!!
M-am cam încins.
Iar mi-am amintit o chestie evervantă. Prescurtarea enunţului "te iubesc": T'bex, t'besk, t iuebsk, ti iub, te ube etc . Mie-mi cade lumea în cap dacă aud asta!! Ori nu o simţi şi deaia eviţi forma corectă,ori eşti scrântit la cap , ori ţi-e lene să scri TE IUBESC!
Cred că mi-am exprimat destul punctul de vedere, ştiu că mulţi înaintea mea au mai ridicat problema asta, dar simţeam nevoia să susţin şi eu cauza!
De acord?

Leapsa

preiau si eu o leapsa, asa mai de plictiseala,de la http://cheezblogger.blogspot.com

1.) Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rând:

"searbada,stearpa,incapabila sa intre in dialog. Constantin Noica-jurnal de idei

2.) Fără să verificaţi, cât e ora?

11:15,cred

3.) Verificaţi:

11:19.ce noroc ca ma uit mereu la ceas.

4.) Cum sunteţi îmbrăcat?

camasa de noapte cu capsuni.nothing else

5.) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?

http://www.kaufland.ro/Site/Locuri_de_munc_i_cariere/Oferte_de_munc/Stellenangebote/Alte_departamente/DISTRIBUITOR_ZIARE_KAUFLAND.htm

6.) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului?

masinile de afara

7.) Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?

pai, am fost la Raluca sii.. l-am cunoscut pe Nippy.Si pe faleza,la un targ de carte

8.) Aţi visat ieri noapte?

Da,ca de obicei

9.) Când aţi râs ultima dată?

Acum cateva ore

10.) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sunteţi?

3 tablouri
11.) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra?
un bilet spre japonia,poate

12.) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?

American dreamz si secvente din All about Anna si Casback

13.) Aţi văzut ceva neobişnuit azi?

Depinde ce se intelege prin neobisnuit.Dar nu cred.

14.) Ce părere aveţi despre acest chestionar?

E ok,ce pot spune?nu stiu

15.) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă.

Hmmmm, sunt uda?

16.) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă?

Raluca sau Maria sau saaaau. numai stiu

17.) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de un băiat?

Andrei

18.) V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?

Cam da.

19.) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună când intraţi pe Porţile Raiului?

Jaja bless!!!!

20.) Dacă aţi putea schimba ceva în lume în afară de politică, ce aţi schimba?

Timpul?

21.) Vă place să dansaţi?

Da

22.) George Bush?

Daca-mi place de el? Nu prea-mi pasa mie de viata lui:))

23.) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor?

cred ca stiri pe antena 3,despre pensionari sau nu stiu

24.) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar?

oricine citeste aici :))

ayeee

Azi l-am vazut prima oara.In sfarsit,dupa aproape un an de asteptare,l-am vazut! Pe scumpul meu fin, Nippy:D. Da,da, hamsterul Ralucaaai cu o blana geniaala, de un gri placut, cald, si cu ocazia venirii mele ne-a aratat niste..acrobatii..in incercarea de a manca o bucata de paine bagata printre gratii:D Apoi, s-a culcat. Obosit,ce sa-i faci:D As avea nevoie de idei cum as putea sa ii "tai motu'" sau nu stiu, ceva, sarbatorirea unui an de existenta :))) Someone? Desi stiu ca nimeni nu citeste :))

nu stiu

Schimband puţin tonul , astăzi , 25.o6.2009 ora 21:22 (căcat,măcar dacă era 23!) NU AM CHEF SA BEAU!!!

Va mai fi... ?

L-am vazut.L-am vazut ridicandu-se incet,dar sigur, spre infinitul cerului albastru. L-am privit cu ochii umezi , spunand, ametita "acest rasarit inseamna un nou inceput, nu plange!", l-am trait tremurand de frig si cu nisipul intrand in bataturile proaspat facute, l-am simtit ca o gura de cafea dupa o dimineata simpla, ca o ploaie dupa seceta...desi ce se intamplase anterior fusese egal ca valoare.. il priveam aproape in gol, culorile abia conturandu-se pe retina amortita de la cate suportase in acea seara.. De atunci, plutesc.Plutesc pasind pe varfuri, plutesc pedaland cu putere spre larg, plutesc stand in fata calculatorului, si sufletul imi pluteste! E departe... si tulburat. Traieste si asteapta.Asteapta colacul de salvare ce-l va duce la mal... si-l va pune pe picioare..si-i va indeplini visele:)

REvedere ..

O sa-mi lipseasca..... cele 29 de suflete care, prin mici gesturi, imi schitau un zambet pe fata. Indiferent daca erau toti prezenti sau doar vreo 10, ma faceau si inca ma fac fericita, ma fac sa uit de probleme... dar anii ne vor separa. Ne muta locuinta,ne desfiinteaza cuibusorul in care am stat 4 ani..pentru ca am crescut. Si inca mai avem mult pana sa ne maturizam..
Si prin cate am trecut impreuna! Poate nu am fost uniti mereu,dar eram acolo. Poate nu iti pasa, dar... stiai ca ai in spate niste fire de care sa te agati cand cazi.
Totul se termina acum,mai precis peste aproximativ 9 zile, si n-am sa uit ce am trait in aceasta perioada , cu bune si rele... si sper sa-i revad.. :)

Schita-n minte

E inceput de vara...mult asteptata vara! ma simt de parca pana acum a fost o pauza imensa, seaca, plina de nervi, stres si dezamagiri, iar fericirea incepe din nou.Vara ma face s-o iubesc.Nu-mi da motive sa zambesc, ea este insusi zambetul. Nu-mi explic dragul imens pe care i-l port, dar il inteleg si il contemplez ori de cate ori o raza de soare strapunge perdeaua veche. Da incaperii o alura calda,placuta, apropiata.. si te face sa crezi ca esti intradevar "acasa", te-ai intors din drumul prin friguri si vanturi grele, prin plansete si vise innabusite, si ai ajuns de unde pornesti an de an, de pe 1 iunie pana prin septembrie.
Vara asta,defapt ziua asta,m-a dus cu gandul la cea trecuta. Precum o continuare a unei carti, mi-a adus in minte schita,caci nu o pot numi povestea, dragostei.. un cuvant prea mare, dar totusi trait la intensitati variabile de fiecare din noi.Acea perioada de timp in care zambetul mi-era sincer, clar si neumbrit de indoiala. Acea schita pe care o regandesc mereu... nu o pot numi altfel, a durat prea putin.. a avut un numar mic de personaje... intriga simpla... si un singur fir narativ, al nostru. Nenorocita farama ce a legat cele doua personaje intr-o imbratisare subacvatica si in saruturi umede si calde..
Dar reincepe , se reinventeaza, iar si iar, ravnita noastra vara.....

Let me tell you a secret.

I'm addicted.Addicted to your smell,to your entire existance.I want you to feel my heart beat,deep into your soul.Somewhere, somehow, you'll be able to experience what i previously said.If only.....

+

adaugam,sau mai bine zis rectific ceva la postul anterior:adormit in ora de geogra,cand visele sunt cele mai imbietoare, printre varfurile carpatilor si netezimea campiilor, dar si in ora de matematica,cand profa-si face treaba printre banci si cifrele zboara pe tabla, ignorate de elevi "silitori".

Pentru

Ea, cea care viseaza.Ea,cea care ma inveseleste cu citate, ma face sa plang cu scrieri mult mai profunde ca ale mele.Ea,cea pe care o iau in brate si apreciaza asta.Ea, cea care ma roaga s-o binedispun cand "factori nocivi" ii distrug gandirea pura si sincera, creativitatea nemarginita si dorul de a realiza ce-si propune.Ea, fata de pe randul de la mijloc, a4a banca, ce adoarme cand profa de romana urla "Ion Luca CARAGIAAAAAAAALEEEE", cea care deseneaza,inventeaza,schiteaza, mazgaleste,care canta indiferent ca are voce sau nu:D, careia nu ii pasa de ce cred altii, care e inocenta si malefica in acelasi timp , care e speciala,intr-un mic cuvant:)

De ce?

De ce sa stai in casa cand afara e frig si ploua?
De ce sa faci ce ti se spune, desi chiar nu iti doresti sa faci acel lucru?
De ce sa fi amabil cand nu ai chef si nici motiv ?
De ce sa fi cuminte cand nu te reprezinta ?
De ce sa minti ?
De ce sa fi fals?
De ce sa spui "te iubesc" cand nu o simti?
De ce sa pretinzi ca ti-e bine cand defapt iti vine sa rupi lumea in doua,s-o distrugi?
De ce ne ascundem dupa deget?
De ce nu suntem directi?
De ce nu recunoastem purul adevar?
De ce preferam o dulce inselatorie,o minciuna ce aparent ne tine in viata?
De ce visam?
De ce credem ca visele pot deveni realitate?
De ce fumam cand ne plictisim?
De ce frecam menta intr-una si ne plangem ca nu avem chiar nimic de facut cand putem totusi sa gasim o solutie,oricat de mica ar fi?
De ce avem amintiri?
De ce iubim?
De ce traim?
De ce ? ?



Din toate motivele posibile in lume.Pentru ca suntem oameni. Deoarece avem nevoie. Fiindca meritam sa avem bucurii si tristeti. Din cauza ca avem drepturi dar si indatoriri.Din pricina faptului ca daruim si primim,ne purtam urat sau frumos..... De-aia!

Te invit..la un ceai

Sau mai bine zis, sa-ti deschizi mintea. Sa privesti mai profund lumea ce te inconjoara. Uneori, lecturarea unui roman ce are o tema obsesiva iti schimba mentalitatea pe o perioada. Sunt marcata de marsavia oamenilor si acest lucru mi-a fost confirmat. Toti avem intentii rele, ne gandim, in sinea noastra, de exemplu " ce mi-as dori sa i se taie norocu' odata" sau " deabia astept sa se intoarca roata sa vada si el/ea cum e".Ne oftica esecul si ne extaziaza propria reusita. Carmen Harra a spus intr-o carte a ei ca oricum vom ramane singuri intr-o viitoare viata,ca trebuie sa avem grija de sufletul nostru ca apoi sa-i ajutam pe ceilalti.Multi ar stramba din nas, altruismul "caracteristic" omului i-ar determina sa spuna ca nu e adevarat,nu asa trebuie sa gandim.Cati dintre noi,totusi, nu fac asta! Nimeni nu demostreaza contrariul. Suntem niste egoisti obsedati de binele propriu. O alta zicala mai e aceea ca daca ajuti, vei fi ajutat.Pot spune ca o aplic ,dar rar primesc acel feed-back cand am nevoie. Sa ni se mai spuna ca ne place sa ajutam! Ducem lipsa de initiativa,ne ascundem dupa deget, avem o lene cronica in sange, o neplacere, un grad de iritabilitate ridicat..
Facem rau. Cu cuvinte, cu pumni,cu picioare,cu ganduri.Facem rau! Intruna! Neincetat! Si?? Care e problema? Problema e ca, pe viitor, chiar ni "se va intoarce roata". N-o spun aiurea-n tramvai, nu o spun ca pe o conceptie a mea,dar se intampla. Adesea. Daca chiar ai atat noroc, poate ca nu o vei pati.In viata asta.
Suntem rai, majoritatea. Toti pacatuim, nu degeaba suntem numiti "pacatosi". Pana si preotii mai pacatuiesc,ai nevoie de o putere si o bunatate extrema sa nu faci rau. E mai greu sa fi bun decat rau. Rolurile pozitive din filme sunt cele mai premiate deoarece e greu sa-l joci pe "cel bun". Jucand personajul negativ iti poti traspune rautatile infecte ce-ti trec prin cap.
Rautatea exista de cand a inceput lumea, traditionala lupta "bine-rau". Daca am crede ca a face bine are beneficii, poate am invinge cu adevarat.Dar suntem influentati de ispita de a face rau altora.Privesti o persoana frumoasa si iti spui cu glas tare ca iti doresti sa arati asa.In sinea ta, iti vine sa-i jupoi pielea fina si alba,sa-i dezvalui carnea rosie ce pulseaza in ritmul inimii, sa-i desfigurezi chipul de portelan, sa-i frangi trupul fermecator si sa-i dezvalui infatisarea adevarata, doar o structura osoasa cu muschi impozabili.
Pana si celor mai apropiati le-am putea face asta.Se potriveste foarte bine versul "Minti murdare facute praf de regrete",regretam ca nu ne ridicam la nivelul dorit si incepem sa avem tot felul de ganduri rele si razbunatoare , in general revarsate aspupra celor raspunzatori de esec.
Mai bine am reveni la ceaiul nostru ,poate ne mai indulceste substanta cenusie :)

Moft

Vreau o luna mai de neuitat.. o luna mai speciala,diferită! O luna mai ca niciuna de pana acum.În ultimii ani, aceasta luna numai înseamnă copaci înfloriti,soare si venirea verii,nu numai atît.. Înseamnă dor, înseamnă plansete,înseamnă teamă. Înseamnă teama ca o persoana extrem de dragă poate muri, plansetele chinuite după o despărţire semnificativă, simpla dar dureroasă,de acel prim "the one", înseamnă dezamăgirea ca un altul îţi strica zambetul sincer si îl transforma intr-o grimasă de dezgust din cauza unui gest, sa spunem necugetat. Luna mai de acum .. a început cum am menţionat ultima oară..vreau sa fie altfel! Sa mă simt bine zi de zi, sa am motive solide sa zambesc,sa gust fiecare moment, sa nu fiu singura cînd am cea mai mare nevoie.. Transparenţa mea mă infricoseaza,eu sunt de vina in situatia asta, dar cum sa ma descurc mereu singura cand nimeni alticineva nu ma poate ajuta,stiind ca nici macar eu nu stiu ce-i cu mine? Poate fi un moft, dar aceasta luna mai va fi dupa placul meu.Punct.

Amalgam.

Aceasta este a23a postare a acestui blog,aşadar va contine o multime de... parti,sa zicem. Pana si inceputul este unul neobisnuit pentru mine, nemaianuntand continutul unui post,de exemplu.S-ar putea sa numai inteleg nimic din ce am scris, dar simt ca vreau sa tastez intr-una,nu stiu.Dispozitia mea actuala nu imi poate contura un comportament prea amabil. So... let's start

Ziua de ieri s-a sfarsit destul de prost,pe de o parte.Nu-mi doresc sa-mi amintesc acum, este un fel de moft lucrul la care ma gandesc obsesiv,whatever. Ziua de azi a inceput bine. Dragut contrast,ce pot spune.Subliniez,doar a inceput.Dupa nemaipomenita teza,care a fost extreeeeem de enervanta, cei responsabili cu scrierea subiectelor nefiind nici macar atenti ce naiba scriu in textul de baza, dispozitia mea a inceput sa se schimbe radical.Irascibilitatea mea se reflecta in atitudinea altora.Ce spuneam se intorcea impotriva mea, daca vorbeam pe un ton ridicat mi se raspundea pe unul la fel de neplacut (pentru mine).Posibil ca toate astea sa fie doar in mintea mea fabuloasa ce exagereaza in unele situatii(destul de des),osciland de la naivitate debordanta la suspiciune extrema.Wierd!Defapt,sigur era doar in capsoru meu plin de prostii. Continuand, dupa o mica descarcare emotionala, un drum cu 40'u fara bilet (RATC chiar este o problema!) , o ciocolata calda cam nesatisfacatoare si un binemeritat cheeseburger la Mc, am privit cum cerul se intuneca din ce in ce mai mult...Nori grei incepeau sa acopere RASARITUL (nenoricite cuvinte,rasarit si asfiintit, le-am incurcat la teza aiaaa, cat de "destept" sa fii??") .Am plecat noi binisoor, am mers intr-un parc ca sa ajungem in altul intr-un final,tot acest timp intermediar pierdut fiind suficient pentru ca cerul sa isi pregateasca ropotele de plans. Picaturile de ploaie incepeau sa cada inca de pe drum ,devenind din ce in ce mai mari si dese, ca intr-un final sa inceapa sa structureze o panza opaca si rece ce invaluia copacii rosii,dupa daltonisti. Acel nenorocit de parc inseamna mult pentru mine. In tineretea mea,adica acum maxim 10 ani,ma plimbam acolo cu parintii fiindca eram absolut fermecata de fantanile din centrul ei si ,mai ales ca dupa ce treceam de el,ajungeam la gara.Admiram mersul trenurilor spre Mangalia,spre sud,in general.Sunetul franelor ma facea sa ma crispez si sa fug in bratele mamei.Dar lucrurile s-au schimbat.Am alte sentimente cand vad bancile aproape noi,dar care deja sunt incarcate de amintiri.Ale mele sunt putine,dar au o importanta mare pentru mine.10 minute au fost deajuns sa-mi ramana in minte.Drumul tacut parcurs cu acea persoana,distanta enervanta dintre noi, zambete timide dar care ascundeau alte ganduri.Intipariti in cimentul tocit mai sunt si pasii facuti alaturi de alta persoana,turul circular in jurul parcului..traversatul bulevardului cand treceau cele mai multe masini... si.... . Enough. Nu are sens sa mai mentionez. Nu acum. Pana si gara imi aduce aminte de multe lucruri!.. Urcatul in trenul spre libertate, trenul care m-a adus inapoi la 10 noaptea fara stirea mamei, deh, la 14 ani nu i se parea normal acea ora de intoarcere. Trenul care m-a dus intr-un loc de neuitat, cu amintiri de neuitat, spre marea ce m-a luat in brate,dar nu numai ea.Locul ultimei clipe petrecute impreuna ... Gara unde am promis o cafea pe care n-am mai avut ocazia sa o ofer, gara care acum numai inseamna un loc pustiu (mergeam in zile si la ore destul de lipsite de turisti) ci unul foarte agitat,dar dupa orice moment tensionat urmeaza unul de relaxare totala,dupa urcarea bagajelor pe locurile special amenajate, un moment in care te poti infrupta din frumusetea peisajelor si poti savura un frappe rece (daca ai bani sa-ti cumperi unul din gara.si timp).Nici nu m-as fi gandit ca sunt atatea amintiri in acea zona a orasului,am mentionat chiar putine,cele ce mi-au ramas in minte. Si totusi,ma aflam in ploaie, fiind facuta vaaarza, uda pana in crestetul capului, cu "cizmele de primavara" imbibate in apa si cu sacoul de la scoala sifonat.Dar ma simteam bine,eliberata de atata stres. M-am invartit de vreo 10 ori, imprastiind noroi in jur. Nu-mi pasa. E apa cu putin pamant.Ce mai conteaza? Vine vara, sa mai savuram si noi o ploaie rece. Asta ne mai deconecteaza!Inainte ma intristam cand vedeam ca afara e zi,dar intuneric.Azi,m-am bucurat. Azi,a plouat.Azi,a fost biinee.. :)




si aceasta e gara...

si fantana...

:)
si am ascultat in acest timp:
justin timberlake feat T.I-dead and gone
enrique iglesias feat. ciara- taking back my love
alternosfera-inchisoare alba

C o n f u z i e

Mulţi am ajuns intr-un moment în care nu ştim ce sa mai facem,ce mai gîndim, cum va fi ziua de mîine, unde ne-o vom petrece.. si tot asa.Moment de confuzie specifica vîrstei 14-18 ani,sa zicem.Poate si cei ce trec aceasta pseudo-limita mai au momente ca acestea,dar nu pot vorbi si in numele lor.Mi s-a spus ca din cauza acestei confuzii o persoana numai stie ce sa faca si devine distanta si pare indiferenta,desi nu e.Eu insa nu consider ca se intampla asa.Vei gasi o cale de mijloc,celor dragi le vei spune ce te apasa, vei gasi solutii... Probabil ca nepasarea este cea care afecteaza comportamentul.Sau falsa nepasare.Este un joc de aparente si realitate ce induce pe oricine in eroare.Dar.... asa e viata! Un drum,un labirint incurcat,dar dupa multi ani vei gasi iesirea,impacarea sufleteasca.Candva:)

ATB-believe in me .

the end where i begin...

Marea a văzut atîtea... M-a urmărit crispandu-ma la simţirea intepatoarelor muchii ale scoicilor pisate, infasurandu-mi esarfa mai strîns la gît,visînd, admirandu-i valurile, plimbandu-ma sec, descoperind prieteni, si mai ales iubind...E singura ce-mi stie temerile, aspiratiile, slabiciunile... Tăcută sau furtunoasa, a privit momentul cînd m-am întins pe mal savurand un sărut, cînd mi-era frig, cînd mi-era teamă, cînd mi-era dor.. Îmi stie mersul vieţii,dar probabil nu-mi va dezvălui destinul. Mi-ar trebui ani intregi ca sa-i pot descifra mişcarea valurilor, brizele, scoicile si algele împrăştiate aievea pe plajă..Nu-si doreşte sa aflu, îmi insufla curaj si putere sa descopăr singura,sau sa uit de aceasta obrăznicie, nu trebuie sa-mi cunosc calea. Trebuie sa mă las " purtată de val ",sa gust fiecare clipa fără a încerca sa o incadrez ca un semn, nimic nu e întîmplator, dar nici sută la sută hazardat.
M-as retrage undeva unde as putea-o privi zilnic, să-i salut fiecare unduire, să-i admir conturul.. dar momentan nu e posibil, mă scufund în alte zări..

A fost.

L-a chemat la ea.Nu il cunostea,dar simtea ca asa trebuia sa se intample.Asteptase prea mult, suspinase dupa-amiezi intregi, adormise plangand nopti la rand, nu, nu dupa el, ci din cauza altor lucruri.S-au privit de la distanta, atractia dintre ei era perceptibila numai din cauza pasilor ezitanti cand se apropiau unul de altul, invartindu-se in jurul unui cerc imaginar,urmarindu-se cu ochii dornici de o apropiere sau de un moment de sinceritate.L-a luat in brate,avea motive.El si-a lipit obrajii de ai ei, incinsi de incordarea momentului si ii cauta,cu ochii inchisi, buzele ce-i tremurau frenetic.S-a zmucit usor, ea credea ca se inseala,ca nu se va intampla.Dar s-a intamplat.Cele 4 buze au dictat un ritm la unison, energic, timid si totusi, neintrerupt.Limbile lor schitau acelasi dans suav,apoi s-au retras usor....s-au privit si au ras.Erau fericiti.Dar el devenea nerabdator.A tras-o spre el din nou si au cazut in patul ei micut.A strans-o la piept, trupul ei se frangea in bratele lui ferme,dar inca de copil.La 16 ani,stia sa o induca in eroare, o zapacea, era indraznet,apoi ezitant.Ea se retragea cand jocul i se parea prea incitant, dar insista cand el era rece, ii lipsea apropierea gurii lui, nu vroia sa-l scape din palmele-i micute,si-l imagina ca pe-un fragmentel din Univers,atunci indispensabil.O refuza, zambea usor, iar ea se smiorcaia. Atunci venea din nou la ea, isi apropia buzele de obrajii imbujorati si o saruta usor. O imbratisa si o tinea in poalele sale aparent fragile,in realitate rezistente.Ii modela pozitia trupului de parca ar fi fost argila vie si n-o lasa sa mai piarda vreun sarut.O saruta lung, o amagea pupand-o, radea de imbufnarea-i copilaroasa, ii zambea si o saruta sincer,de dor,desi o simtise si acum 1 minut.Spunea ca pleaca, dar era o minciuna.Mai statea inca 30 de minute,nevrand sa o paraseasca. Asa s-a intamplat timp de o luna.. Timp in care confuzia il acapara.Uita ce simte,defapt nu stia. I se lumina chipul cand o vedea,insa dupa un timp devenise distant.Nu vroia ca ea sa sufere,cel putin pretindea.Ea nu ii cunostea problemele,il lasa in pace,nu insista.Dar i-a soptit intr-o zi,la ureche:
"Nu vreau sa suferi... nu te merit..esti ce am mai bun, dar pentru tine nu voi fi vreodata suficient"
Ea i-a spus,disperata,ca se inseala,ca tine la el,ca nu vrea sa-l piarda...Dar el avea dreptate...Si a suferit mai putin decat s-ar fi asteptat.Ramane in sufletul ei ca o dragoste neterminata,dar abundenta.Pana atunci,nimeni n-a mai iubit-o astfel,desi nu i-a marturisit.Vorbele-s uneori in vant, chiar si faptele,dar el s-a purtat incredibil cu ea,a purtat-o pe culmile zambetului si ale fericirii.Tot ce le-a ramas e o prietenie fragila,dar de care incearca sa se tina ca de un ultim fir al panzei firave dintre ei, una imaginara ce-i desparte, insa,in acelasi timp, este precum un mic pod intre doua fiinte diferite.

N O R I

Griul-cenusiu,praful vietii,impuritatea naturii, este diluat de particulele firave de nori si rasfrans pe cer. Pare o patura..o masca a adevarului,sau poate,dimpotriva,o reflectie a unei vieti reale.Oglinda sufletelor de pe Pamant,ingreunate de griji de tot felul,inutile sau bine motivate; e acoperita de mii de straturi de praf,reprezentate in plan ceresc prin nori grei, negriciosi,cu aspect de fum dens.
Nostalgia ma napadeste iar... ca de obicei.Visez cu ochii pe jumatate inchisi la acei nori mari,albi, clasicul adjectiv atribuit:pufosi, somnul ma fura... Dar acel cer "senin" imi e intiparit pe retina. Mi-e dor sa privesc miscarea norilor ca niste limbi ale ceasului aerian.Nu e alt timp,desigur, este o transfigurare a celui nesuferit,de pe pamant, intr-unul calm,linistit,rareori grabit, din univers.
Textura acelor nori este incomparabila... Nu pot fi numiti pufosi, nu ii poti atinge, nu ii poti compara cu o perna oarecare sau cu un iaurt sau mai stiu eu ce.. sunt doar apa sub forma de..gaz,de vapori inchegati.PAR pufosi,insa doar imaginea lor e asa. As incerca sa iau o frantura dintr-un nor..dar m-as alege cu o lacrima rece intr-o palma calda. Precum un vis dulce si indepartat ce,odata atins, se sfarama si dispare,lasand un gust amar. Ramanem insa la viziunea noastra,la presupunere.Sunt pufosi. Sunt roz.Si viata poate fi roz. Doar la figurat.Ca si norii.Norii sunt roz din cauza Soarelui.Soarele ii manipuleaza, ii stropeste cu culorile dorite, ii pateaza, ii albeste, ii inveseleste, ii risipeste,ii aduna cand el fuge..
Dar cand cerul e fad? Gol? Este ca un om dezbracat si lasat in frig. Nemiscat, sta si priveste lumea din juru-i,aproape tremura,respiratia sa ne sufla parul in vant,ne dezorienteaza pana si pe noi.
Revenind la o imagine mai frumoasa,morii de apus.Ar trebui sa vesteasca sfarsitul unei zile dar ...nu.Sunt inceputul unei altfel de existente.Cea nocturna.Sunt puternici, viu colorati,,petrec pana in ultima ora la care mai pot fi vazuti.Incita privitorii prin spectacolul lor de culori exotice,aduc un colt de ecuator in fiecare din noi. Insa noi nu ii percepem atat de exuberanti,asociiandu-i cu romantismul, nostalgia....

ce pot sa mai adaug? ... numai stiu, am secatuit.pana si cerul a fugit din mintea mea. e noapte

the very last goodbye sau omagiu pentru o amintire

Cînd voi respira aerul rece si misterios al serii,îmi voi aduce aminte pentru ultima oară de mirosul tău aproape imperceptibil si fin,dar totuşi prezent, cînd voi mai privi cerul întunecat nu voi mai vedea acele stele ce ne-au vegheat odată,cînd mă voi aşeza pe banca cea verde de lîngă intersecţie nu îmi va mai pasa ca acolo m-ai întrebat atîtea, cînd voi mai asculta acele melodii nu mă voi gîndi ca le ascultam si plîngeam împreună,sau, cel puţin,ne aduceau mai aproape,cînd voi mai vedea sau auzi numele tău nu îmi va mai tresări inima de spaimă,grija sau entuziasm, cînd voi mai trece prin aceleaşi locuri voi ignora paşii tai impregnati în asfaltul bătătorit, cînd voi privi din nou,la vară,marea, nu mă voi mai gîndi ca visam sa urmărim apusul si răsăritul împreună; Dar acum, îţi dedic ultimele rînduri,sper ca nu voi mai reveni la ele,nu le voi retusa,ci vor rămîne la fel pana cînd voi ignora sau doar lasa deoparte tot ce-mi aduce aminte de tine. Nu îţi voi reproşa nimic,vei rămîne încă un colţ al memoriei mele,încă un obiect de neuitat în bagajul pentru alta lume; Adio, sau poate doar la revedere

gossip.

Esti pe strada si vorbesti cu A., povestindu-i ceva ce s-a intamplat. Trec doi tipi pe langa voi si aud o particica din conversatie ,care sa zicem ca suna cam asa "aseara am fost acolo cu ei si .. iti dai seama ce am facut". Oare,dupa ce creierasul lor proceseaza ce tocmai ai zis, ce inteleg intr-un final?E clar ca multe si perverse... E interesant cum poti interpreta fragmente dintr-o conversatie.. barfa e in sangele tuturor,recunosc,la mine cred ca e mai ridicata decat colesterolul, dar la cine nu-i? doar la cei carora le pasa doar de ei este in cantitati insignificante sau nule. E rau sa barfesti, dar indiferenta doare cel mai tare,n-am zis-o eu, o stie toata lumea! Sunt multe cai de a-ti exprima parerea, barfa e una josnica, dar tot te dezcarci,desi negativ. Adevarul doare, dar este adevar.Este dreptate. Si acum iar am aberat in non-sensuri [pleonasm,cred] dar macar m-am descarcat..pozitiv:)

e-ter-ni-ta-teee

de ce vrem eternitate? de ce vrem ca totul sa continue la nesfarsit? sa traim neincetat,sa suportam problemele fiecarui deceniu,sa infruntam noi curenti, sa fim lipsiti de vlaga dar sa vrem sa traim? inainte imi doream sa mor foarte tarziu..acum.. dupa ce-mi inchei toate nesocotelile..am plecat! nu spun ca va fi curand,dar de ce sa prelungim in non-sens o viata insemnata doar pana intr-un moment? sau mai bine,sa traim cat vrea soarta..sau cine hotaraste destinul nostru. eternitatea e relativa.si in dragoste, si in univers.de ce sa spui ca iubesti pana la infinit cand pana si infinitul are un sfarsit? universul va disparea in cateva miliarde de ani,stiu,suna enorm de mult,dar e putin. de ce nu profitam de momentele oportune? ne asteapta eternitatea? nici gand! traieste clipa pana nu e prea tarziu...

probleme probleme probleme...si ce daca?

Adu-ti aminte :

#cand simteai ca innebunesti asteptand ca acea persoana sa iti dea un semn, sa apara ONLINE in cazul messengerului, sa scrie pe ecranul telefonului "1 new message", sa auzi interfonul sunand sau clinchetul unui instand message nou... acea dulce si disperata asteptare ce te innebunea , iti facea trupul sa tremure,sa vrea mai mult..
# cand ascultai melodia voastra..sau una potrivita situatiei..melodia ce te alina cand nu vorbeati,melodia ce se auzea cand va certati, melodia in timpul careia ti-a marturisit ceva...
# iti pasa prea mult de ce ziceau altii, cand nu miscai un deget din teama prejudecatilor, cand taceai si inghiteai tot, fara un cuvant scapat..
#cand uitai ce mult inseamna pentru tine,cand ignorai ce nu trebuie tratat cu indiferenta, cand nu recunosteai ce ajutor bun e.. cand ti-era alaturi si tu nu, cand ai recunoscut ca,intradevar, nu ai cum sa fi mereu acolo,desi iti doresti cu fiecare componenta a sufletului..
#cand iti faceai planuri intortocheate si idealiste pentru viitor si se ruinau in doua secunde din cauza uitarii, indiferentei si imposibilitatii..
#cand visai dorinte si implineai cosmaruri..
#cand nu intelegeai mersul firesc al zilelor,cand dormeai pentru a te trezi sau pentru a nu plange, cand deschideai ochii si lacrimile explodau in spatele pleoapelor intredeschise, cand corpul ti se frangea in mii de bucatele gandind ca totul s-a terminat si nu va mai fi..
#cand vorbeati despre acele momente si va gandeati ca visati dar defapt realitatea se infiripa..
#cand v-ati privit timid si ati pastrat distanta din frica, iar apoi grijile au disparut treptat pentru a face loc altora..
#cand plangeai degeaba,sau nu, din diverse motive, aievea sau nu.. pentru a-ti uita suferinta si a-ti expulza lacrimile odata ce cineva iti spunea stop..
#cand tremurai de frica unui sfarsit..
#cand visele iti pareau dulci si posibile si realizai apoi ca n-au baza reala si pluteau spre divin
#cand te tranteai pe jos in lumea ta si faceai ordine imaginara printre gandurile raspandite in toate cotloanele mintii..
#cand vroiai sa spui ceva genial,sfasietor,crud si adevarat si timpul iti fura ideea ce era doar o aberatie oricum,dar care suna la un moment dat chiar bine..
#cand tanjeai dupa un "multumesc" spus din suflet si nu primeai decat jigniri si nerecunostinta in schimb..
#cand te rugai ca totul sa fie bine si intr-un final erai fericit si recunoscator
#cand recitesti ce ai scris si realizezi ca nu ajungi nicaieri,ca vei avea aceleasi probleme si nu gasesti solutionare prea curand din cauza incapabilitatii de a gandi coerent si corect, pur si neinfluentat de nicio parere aparent obiectiva,in esenta fiind subiectiva 100%, cand realizezi ca nu poti sta nici singura dar nici cu altii, cand nu gasesti calea de mijloc,adesea folosita si, pana acum, impracticabila decat pentru tine si nesatisfacatoare..

fumul se inalta la ...tavan.intr-un context sec,incastrat intre patru pereti,un televizor si un calculator,da,sec.betisorul si aroma lui se reazama de paharul clar si rece, incalzindu-l si invaluindu-l in aparenta viata data de foc lucrurilor.dinamism, putere.insa..e asa fragil.la o singura atingere, miezul fierbinte,puternic si invincibil se darama, prelingandu-se faramicios spre fundul paharului, devenind... cenusa.farama aceea secatuita.. urma a ceva odata viu... "that has fallen to pieces". suna mai frumos in engleza.
inca o bucata sta agatata de ultimul firicel..la o simpla atingere, cenusa mi se frange-n mana.ma doare. am distrus o speranta.o agit.. simt cum dispare printre moleculele pielii mele... arunc in aer fina-i textura..insa nu si amintirea ei.odata a fost un betisor rosu si viguros,acum e numai fum si..cenusa...

obscur

Intuneric.Frig apasator.Citesc o carte ce-mi duce suspansul la extaz, innabusindu-mi cele mai inocente ganduri.Lumea din jurul meu se transfigureaza,devenind transparenta, insa, in colturile nedefinite,opaca.Sute de sticle de J.D sunt azvarlite artistic in punctele de maxim interes,expuse in asa fel in cat alte persoane sa isi poata da usor seama "profesia" atat de urbana a locatarului.Simt acel gust amortitor prelingandu-se in gatu-mi dezobisnuit si parfumul sau imbibat in hainele uzate.Tremur.. e o senzatie arhi-cunoscuta si terifianta a unei seri lungi de marti,a unei seri in care incerc sa scap de ganduri asupritoare,de eu-cea obisnuita,cea buna,adesea calma si naiva.Acum,sunt o teroare, o tanara cutrereietoare a cartierelor,o neinitiata in lumea interlopa obscura, dar evidenta.Fumul invaluie peretii in nicotina,innegrindu-i si ingreunand aerul,totodata si respiratia mea.Tusesc.Imi misc membrele anesteziate de vicii, incercand sa ajung,invingand tremurul permanent din corp, la intrerupator.O lumina clara,puternica, dezvaluie adevarul,insfaca valul de obscuritate si il arunca departe, in locuri mult prea frecventate,unde este aproape mereu prezent.Ma simt dezgolita, data de gol.Camera aceea dura e acum neutra, infatisand indiferenta si nepasare, o plutire intre vis si realitate..