fiction

Aleargă pe stradă încălţată cu sandalele care îi sunt prea mari, cu maieul ale cărui bretele îi cad şi îi dezgolesc umerii arşi aproape complet de soarele de la orele prânzului,doar ca să îl ajungă.Să îi revadă chipul.În momentul în care i-a distins tricoul pe care ea îl adora, de un verde ciudat cu care numai lui îi stătea bine,silueta uşor atletică şi parfumul,acel parfum fin pe care îl simţea chiar dacă nu îl mai adulmecase de la pieptul lui de peste jumătate de an, a început să alerge. Doar ca să îl vadă.

-Ce faci?
-Mă duc la plajă.. vino şi tu!
-Nu!
-Hai mă,iar faci fiţe?
-Nu,nu pot..
-Ai treabă?Altul?
-Poate asta ar trebui să întreb eu.. dar la plural: Altele ??
-....
-Am dreptate
-Bine că ai!
-Atunci plec.
-Nu
-De ce? Nu ai nevoie să îţi pierzi timpul cu mine, te aşteaptă ELE.
-Am spus asta vreodată?
-Nu a fost nevoie
-Atunci te înşeli.Nu mă cunoşti aşa bine
-Crezi tu...
-Da
-Bine
-Ce faci?
-Plec
-....

Şi a plecat. Dar nu pentru totdeauna.