luni, 18 mai 2009
Let me tell you a secret.
I'm addicted.Addicted to your smell,to your entire existance.I want you to feel my heart beat,deep into your soul.Somewhere, somehow, you'll be able to experience what i previously said.If only.....
+
adaugam,sau mai bine zis rectific ceva la postul anterior:adormit in ora de geogra,cand visele sunt cele mai imbietoare, printre varfurile carpatilor si netezimea campiilor, dar si in ora de matematica,cand profa-si face treaba printre banci si cifrele zboara pe tabla, ignorate de elevi "silitori".
duminică, 17 mai 2009
Pentru
Ea, cea care viseaza.Ea,cea care ma inveseleste cu citate, ma face sa plang cu scrieri mult mai profunde ca ale mele.Ea,cea pe care o iau in brate si apreciaza asta.Ea, cea care ma roaga s-o binedispun cand "factori nocivi" ii distrug gandirea pura si sincera, creativitatea nemarginita si dorul de a realiza ce-si propune.Ea, fata de pe randul de la mijloc, a4a banca, ce adoarme cand profa de romana urla "Ion Luca CARAGIAAAAAAAALEEEE", cea care deseneaza,inventeaza,schiteaza, mazgaleste,care canta indiferent ca are voce sau nu:D, careia nu ii pasa de ce cred altii, care e inocenta si malefica in acelasi timp , care e speciala,intr-un mic cuvant:)
De ce?
De ce sa stai in casa cand afara e frig si ploua?
De ce sa faci ce ti se spune, desi chiar nu iti doresti sa faci acel lucru?
De ce sa fi amabil cand nu ai chef si nici motiv ?
De ce sa fi cuminte cand nu te reprezinta ?
De ce sa minti ?
De ce sa fi fals?
De ce sa spui "te iubesc" cand nu o simti?
De ce sa pretinzi ca ti-e bine cand defapt iti vine sa rupi lumea in doua,s-o distrugi?
De ce ne ascundem dupa deget?
De ce nu suntem directi?
De ce nu recunoastem purul adevar?
De ce preferam o dulce inselatorie,o minciuna ce aparent ne tine in viata?
De ce visam?
De ce credem ca visele pot deveni realitate?
De ce fumam cand ne plictisim?
De ce frecam menta intr-una si ne plangem ca nu avem chiar nimic de facut cand putem totusi sa gasim o solutie,oricat de mica ar fi?
De ce avem amintiri?
De ce iubim?
De ce traim?
De ce ? ?
Din toate motivele posibile in lume.Pentru ca suntem oameni. Deoarece avem nevoie. Fiindca meritam sa avem bucurii si tristeti. Din cauza ca avem drepturi dar si indatoriri.Din pricina faptului ca daruim si primim,ne purtam urat sau frumos..... De-aia!
De ce sa faci ce ti se spune, desi chiar nu iti doresti sa faci acel lucru?
De ce sa fi amabil cand nu ai chef si nici motiv ?
De ce sa fi cuminte cand nu te reprezinta ?
De ce sa minti ?
De ce sa fi fals?
De ce sa spui "te iubesc" cand nu o simti?
De ce sa pretinzi ca ti-e bine cand defapt iti vine sa rupi lumea in doua,s-o distrugi?
De ce ne ascundem dupa deget?
De ce nu suntem directi?
De ce nu recunoastem purul adevar?
De ce preferam o dulce inselatorie,o minciuna ce aparent ne tine in viata?
De ce visam?
De ce credem ca visele pot deveni realitate?
De ce fumam cand ne plictisim?
De ce frecam menta intr-una si ne plangem ca nu avem chiar nimic de facut cand putem totusi sa gasim o solutie,oricat de mica ar fi?
De ce avem amintiri?
De ce iubim?
De ce traim?
De ce ? ?
Din toate motivele posibile in lume.Pentru ca suntem oameni. Deoarece avem nevoie. Fiindca meritam sa avem bucurii si tristeti. Din cauza ca avem drepturi dar si indatoriri.Din pricina faptului ca daruim si primim,ne purtam urat sau frumos..... De-aia!
sâmbătă, 16 mai 2009
Te invit..la un ceai
Sau mai bine zis, sa-ti deschizi mintea. Sa privesti mai profund lumea ce te inconjoara. Uneori, lecturarea unui roman ce are o tema obsesiva iti schimba mentalitatea pe o perioada. Sunt marcata de marsavia oamenilor si acest lucru mi-a fost confirmat. Toti avem intentii rele, ne gandim, in sinea noastra, de exemplu " ce mi-as dori sa i se taie norocu' odata" sau " deabia astept sa se intoarca roata sa vada si el/ea cum e".Ne oftica esecul si ne extaziaza propria reusita. Carmen Harra a spus intr-o carte a ei ca oricum vom ramane singuri intr-o viitoare viata,ca trebuie sa avem grija de sufletul nostru ca apoi sa-i ajutam pe ceilalti.Multi ar stramba din nas, altruismul "caracteristic" omului i-ar determina sa spuna ca nu e adevarat,nu asa trebuie sa gandim.Cati dintre noi,totusi, nu fac asta! Nimeni nu demostreaza contrariul. Suntem niste egoisti obsedati de binele propriu. O alta zicala mai e aceea ca daca ajuti, vei fi ajutat.Pot spune ca o aplic ,dar rar primesc acel feed-back cand am nevoie. Sa ni se mai spuna ca ne place sa ajutam! Ducem lipsa de initiativa,ne ascundem dupa deget, avem o lene cronica in sange, o neplacere, un grad de iritabilitate ridicat..
Facem rau. Cu cuvinte, cu pumni,cu picioare,cu ganduri.Facem rau! Intruna! Neincetat! Si?? Care e problema? Problema e ca, pe viitor, chiar ni "se va intoarce roata". N-o spun aiurea-n tramvai, nu o spun ca pe o conceptie a mea,dar se intampla. Adesea. Daca chiar ai atat noroc, poate ca nu o vei pati.In viata asta.
Suntem rai, majoritatea. Toti pacatuim, nu degeaba suntem numiti "pacatosi". Pana si preotii mai pacatuiesc,ai nevoie de o putere si o bunatate extrema sa nu faci rau. E mai greu sa fi bun decat rau. Rolurile pozitive din filme sunt cele mai premiate deoarece e greu sa-l joci pe "cel bun". Jucand personajul negativ iti poti traspune rautatile infecte ce-ti trec prin cap.
Rautatea exista de cand a inceput lumea, traditionala lupta "bine-rau". Daca am crede ca a face bine are beneficii, poate am invinge cu adevarat.Dar suntem influentati de ispita de a face rau altora.Privesti o persoana frumoasa si iti spui cu glas tare ca iti doresti sa arati asa.In sinea ta, iti vine sa-i jupoi pielea fina si alba,sa-i dezvalui carnea rosie ce pulseaza in ritmul inimii, sa-i desfigurezi chipul de portelan, sa-i frangi trupul fermecator si sa-i dezvalui infatisarea adevarata, doar o structura osoasa cu muschi impozabili.
Pana si celor mai apropiati le-am putea face asta.Se potriveste foarte bine versul "Minti murdare facute praf de regrete",regretam ca nu ne ridicam la nivelul dorit si incepem sa avem tot felul de ganduri rele si razbunatoare , in general revarsate aspupra celor raspunzatori de esec.
Mai bine am reveni la ceaiul nostru ,poate ne mai indulceste substanta cenusie :)
Facem rau. Cu cuvinte, cu pumni,cu picioare,cu ganduri.Facem rau! Intruna! Neincetat! Si?? Care e problema? Problema e ca, pe viitor, chiar ni "se va intoarce roata". N-o spun aiurea-n tramvai, nu o spun ca pe o conceptie a mea,dar se intampla. Adesea. Daca chiar ai atat noroc, poate ca nu o vei pati.In viata asta.
Suntem rai, majoritatea. Toti pacatuim, nu degeaba suntem numiti "pacatosi". Pana si preotii mai pacatuiesc,ai nevoie de o putere si o bunatate extrema sa nu faci rau. E mai greu sa fi bun decat rau. Rolurile pozitive din filme sunt cele mai premiate deoarece e greu sa-l joci pe "cel bun". Jucand personajul negativ iti poti traspune rautatile infecte ce-ti trec prin cap.
Rautatea exista de cand a inceput lumea, traditionala lupta "bine-rau". Daca am crede ca a face bine are beneficii, poate am invinge cu adevarat.Dar suntem influentati de ispita de a face rau altora.Privesti o persoana frumoasa si iti spui cu glas tare ca iti doresti sa arati asa.In sinea ta, iti vine sa-i jupoi pielea fina si alba,sa-i dezvalui carnea rosie ce pulseaza in ritmul inimii, sa-i desfigurezi chipul de portelan, sa-i frangi trupul fermecator si sa-i dezvalui infatisarea adevarata, doar o structura osoasa cu muschi impozabili.
Pana si celor mai apropiati le-am putea face asta.Se potriveste foarte bine versul "Minti murdare facute praf de regrete",regretam ca nu ne ridicam la nivelul dorit si incepem sa avem tot felul de ganduri rele si razbunatoare , in general revarsate aspupra celor raspunzatori de esec.
Mai bine am reveni la ceaiul nostru ,poate ne mai indulceste substanta cenusie :)
luni, 11 mai 2009
Moft
Vreau o luna mai de neuitat.. o luna mai speciala,diferită! O luna mai ca niciuna de pana acum.În ultimii ani, aceasta luna numai înseamnă copaci înfloriti,soare si venirea verii,nu numai atît.. Înseamnă dor, înseamnă plansete,înseamnă teamă. Înseamnă teama ca o persoana extrem de dragă poate muri, plansetele chinuite după o despărţire semnificativă, simpla dar dureroasă,de acel prim "the one", înseamnă dezamăgirea ca un altul îţi strica zambetul sincer si îl transforma intr-o grimasă de dezgust din cauza unui gest, sa spunem necugetat. Luna mai de acum .. a început cum am menţionat ultima oară..vreau sa fie altfel! Sa mă simt bine zi de zi, sa am motive solide sa zambesc,sa gust fiecare moment, sa nu fiu singura cînd am cea mai mare nevoie.. Transparenţa mea mă infricoseaza,eu sunt de vina in situatia asta, dar cum sa ma descurc mereu singura cand nimeni alticineva nu ma poate ajuta,stiind ca nici macar eu nu stiu ce-i cu mine? Poate fi un moft, dar aceasta luna mai va fi dupa placul meu.Punct.
joi, 7 mai 2009
Amalgam.
Aceasta este a23a postare a acestui blog,aşadar va contine o multime de... parti,sa zicem. Pana si inceputul este unul neobisnuit pentru mine, nemaianuntand continutul unui post,de exemplu.S-ar putea sa numai inteleg nimic din ce am scris, dar simt ca vreau sa tastez intr-una,nu stiu.Dispozitia mea actuala nu imi poate contura un comportament prea amabil. So... let's start
Ziua de ieri s-a sfarsit destul de prost,pe de o parte.Nu-mi doresc sa-mi amintesc acum, este un fel de moft lucrul la care ma gandesc obsesiv,whatever. Ziua de azi a inceput bine. Dragut contrast,ce pot spune.Subliniez,doar a inceput.Dupa nemaipomenita teza,care a fost extreeeeem de enervanta, cei responsabili cu scrierea subiectelor nefiind nici macar atenti ce naiba scriu in textul de baza, dispozitia mea a inceput sa se schimbe radical.Irascibilitatea mea se reflecta in atitudinea altora.Ce spuneam se intorcea impotriva mea, daca vorbeam pe un ton ridicat mi se raspundea pe unul la fel de neplacut (pentru mine).Posibil ca toate astea sa fie doar in mintea mea fabuloasa ce exagereaza in unele situatii(destul de des),osciland de la naivitate debordanta la suspiciune extrema.Wierd!Defapt,sigur era doar in capsoru meu plin de prostii. Continuand, dupa o mica descarcare emotionala, un drum cu 40'u fara bilet (RATC chiar este o problema!) , o ciocolata calda cam nesatisfacatoare si un binemeritat cheeseburger la Mc, am privit cum cerul se intuneca din ce in ce mai mult...Nori grei incepeau sa acopere RASARITUL (nenoricite cuvinte,rasarit si asfiintit, le-am incurcat la teza aiaaa, cat de "destept" sa fii??") .Am plecat noi binisoor, am mers intr-un parc ca sa ajungem in altul intr-un final,tot acest timp intermediar pierdut fiind suficient pentru ca cerul sa isi pregateasca ropotele de plans. Picaturile de ploaie incepeau sa cada inca de pe drum ,devenind din ce in ce mai mari si dese, ca intr-un final sa inceapa sa structureze o panza opaca si rece ce invaluia copacii rosii,dupa daltonisti. Acel nenorocit de parc inseamna mult pentru mine. In tineretea mea,adica acum maxim 10 ani,ma plimbam acolo cu parintii fiindca eram absolut fermecata de fantanile din centrul ei si ,mai ales ca dupa ce treceam de el,ajungeam la gara.Admiram mersul trenurilor spre Mangalia,spre sud,in general.Sunetul franelor ma facea sa ma crispez si sa fug in bratele mamei.Dar lucrurile s-au schimbat.Am alte sentimente cand vad bancile aproape noi,dar care deja sunt incarcate de amintiri.Ale mele sunt putine,dar au o importanta mare pentru mine.10 minute au fost deajuns sa-mi ramana in minte.Drumul tacut parcurs cu acea persoana,distanta enervanta dintre noi, zambete timide dar care ascundeau alte ganduri.Intipariti in cimentul tocit mai sunt si pasii facuti alaturi de alta persoana,turul circular in jurul parcului..traversatul bulevardului cand treceau cele mai multe masini... si.... . Enough. Nu are sens sa mai mentionez. Nu acum. Pana si gara imi aduce aminte de multe lucruri!.. Urcatul in trenul spre libertate, trenul care m-a adus inapoi la 10 noaptea fara stirea mamei, deh, la 14 ani nu i se parea normal acea ora de intoarcere. Trenul care m-a dus intr-un loc de neuitat, cu amintiri de neuitat, spre marea ce m-a luat in brate,dar nu numai ea.Locul ultimei clipe petrecute impreuna ... Gara unde am promis o cafea pe care n-am mai avut ocazia sa o ofer, gara care acum numai inseamna un loc pustiu (mergeam in zile si la ore destul de lipsite de turisti) ci unul foarte agitat,dar dupa orice moment tensionat urmeaza unul de relaxare totala,dupa urcarea bagajelor pe locurile special amenajate, un moment in care te poti infrupta din frumusetea peisajelor si poti savura un frappe rece (daca ai bani sa-ti cumperi unul din gara.si timp).Nici nu m-as fi gandit ca sunt atatea amintiri in acea zona a orasului,am mentionat chiar putine,cele ce mi-au ramas in minte. Si totusi,ma aflam in ploaie, fiind facuta vaaarza, uda pana in crestetul capului, cu "cizmele de primavara" imbibate in apa si cu sacoul de la scoala sifonat.Dar ma simteam bine,eliberata de atata stres. M-am invartit de vreo 10 ori, imprastiind noroi in jur. Nu-mi pasa. E apa cu putin pamant.Ce mai conteaza? Vine vara, sa mai savuram si noi o ploaie rece. Asta ne mai deconecteaza!Inainte ma intristam cand vedeam ca afara e zi,dar intuneric.Azi,m-am bucurat. Azi,a plouat.Azi,a fost biinee.. :)
si aceasta e gara...
si fantana...
:)
si am ascultat in acest timp:
justin timberlake feat T.I-dead and gone
enrique iglesias feat. ciara- taking back my love
alternosfera-inchisoare alba
Ziua de ieri s-a sfarsit destul de prost,pe de o parte.Nu-mi doresc sa-mi amintesc acum, este un fel de moft lucrul la care ma gandesc obsesiv,whatever. Ziua de azi a inceput bine. Dragut contrast,ce pot spune.Subliniez,doar a inceput.Dupa nemaipomenita teza,care a fost extreeeeem de enervanta, cei responsabili cu scrierea subiectelor nefiind nici macar atenti ce naiba scriu in textul de baza, dispozitia mea a inceput sa se schimbe radical.Irascibilitatea mea se reflecta in atitudinea altora.Ce spuneam se intorcea impotriva mea, daca vorbeam pe un ton ridicat mi se raspundea pe unul la fel de neplacut (pentru mine).Posibil ca toate astea sa fie doar in mintea mea fabuloasa ce exagereaza in unele situatii(destul de des),osciland de la naivitate debordanta la suspiciune extrema.Wierd!Defapt,sigur era doar in capsoru meu plin de prostii. Continuand, dupa o mica descarcare emotionala, un drum cu 40'u fara bilet (RATC chiar este o problema!) , o ciocolata calda cam nesatisfacatoare si un binemeritat cheeseburger la Mc, am privit cum cerul se intuneca din ce in ce mai mult...Nori grei incepeau sa acopere RASARITUL (nenoricite cuvinte,rasarit si asfiintit, le-am incurcat la teza aiaaa, cat de "destept" sa fii??") .Am plecat noi binisoor, am mers intr-un parc ca sa ajungem in altul intr-un final,tot acest timp intermediar pierdut fiind suficient pentru ca cerul sa isi pregateasca ropotele de plans. Picaturile de ploaie incepeau sa cada inca de pe drum ,devenind din ce in ce mai mari si dese, ca intr-un final sa inceapa sa structureze o panza opaca si rece ce invaluia copacii rosii,dupa daltonisti. Acel nenorocit de parc inseamna mult pentru mine. In tineretea mea,adica acum maxim 10 ani,ma plimbam acolo cu parintii fiindca eram absolut fermecata de fantanile din centrul ei si ,mai ales ca dupa ce treceam de el,ajungeam la gara.Admiram mersul trenurilor spre Mangalia,spre sud,in general.Sunetul franelor ma facea sa ma crispez si sa fug in bratele mamei.Dar lucrurile s-au schimbat.Am alte sentimente cand vad bancile aproape noi,dar care deja sunt incarcate de amintiri.Ale mele sunt putine,dar au o importanta mare pentru mine.10 minute au fost deajuns sa-mi ramana in minte.Drumul tacut parcurs cu acea persoana,distanta enervanta dintre noi, zambete timide dar care ascundeau alte ganduri.Intipariti in cimentul tocit mai sunt si pasii facuti alaturi de alta persoana,turul circular in jurul parcului..traversatul bulevardului cand treceau cele mai multe masini... si.... . Enough. Nu are sens sa mai mentionez. Nu acum. Pana si gara imi aduce aminte de multe lucruri!.. Urcatul in trenul spre libertate, trenul care m-a adus inapoi la 10 noaptea fara stirea mamei, deh, la 14 ani nu i se parea normal acea ora de intoarcere. Trenul care m-a dus intr-un loc de neuitat, cu amintiri de neuitat, spre marea ce m-a luat in brate,dar nu numai ea.Locul ultimei clipe petrecute impreuna ... Gara unde am promis o cafea pe care n-am mai avut ocazia sa o ofer, gara care acum numai inseamna un loc pustiu (mergeam in zile si la ore destul de lipsite de turisti) ci unul foarte agitat,dar dupa orice moment tensionat urmeaza unul de relaxare totala,dupa urcarea bagajelor pe locurile special amenajate, un moment in care te poti infrupta din frumusetea peisajelor si poti savura un frappe rece (daca ai bani sa-ti cumperi unul din gara.si timp).Nici nu m-as fi gandit ca sunt atatea amintiri in acea zona a orasului,am mentionat chiar putine,cele ce mi-au ramas in minte. Si totusi,ma aflam in ploaie, fiind facuta vaaarza, uda pana in crestetul capului, cu "cizmele de primavara" imbibate in apa si cu sacoul de la scoala sifonat.Dar ma simteam bine,eliberata de atata stres. M-am invartit de vreo 10 ori, imprastiind noroi in jur. Nu-mi pasa. E apa cu putin pamant.Ce mai conteaza? Vine vara, sa mai savuram si noi o ploaie rece. Asta ne mai deconecteaza!Inainte ma intristam cand vedeam ca afara e zi,dar intuneric.Azi,m-am bucurat. Azi,a plouat.Azi,a fost biinee.. :)
si aceasta e gara...
si fantana...
:)
si am ascultat in acest timp:
justin timberlake feat T.I-dead and gone
enrique iglesias feat. ciara- taking back my love
alternosfera-inchisoare alba
duminică, 3 mai 2009
C o n f u z i e
Mulţi am ajuns intr-un moment în care nu ştim ce sa mai facem,ce mai gîndim, cum va fi ziua de mîine, unde ne-o vom petrece.. si tot asa.Moment de confuzie specifica vîrstei 14-18 ani,sa zicem.Poate si cei ce trec aceasta pseudo-limita mai au momente ca acestea,dar nu pot vorbi si in numele lor.Mi s-a spus ca din cauza acestei confuzii o persoana numai stie ce sa faca si devine distanta si pare indiferenta,desi nu e.Eu insa nu consider ca se intampla asa.Vei gasi o cale de mijloc,celor dragi le vei spune ce te apasa, vei gasi solutii... Probabil ca nepasarea este cea care afecteaza comportamentul.Sau falsa nepasare.Este un joc de aparente si realitate ce induce pe oricine in eroare.Dar.... asa e viata! Un drum,un labirint incurcat,dar dupa multi ani vei gasi iesirea,impacarea sufleteasca.Candva:)
ATB-believe in me .
ATB-believe in me .
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)