Uneori mă întreb (recent, aproape zilnic) dacă e normal să iubeşti în alţii ceea ce în general urăşti.Perfecţionismul este conceptul cel mai stupid pe care-l tot întâlnesc de când sunt la liceu, toată lumea vrea esee, sinteze, calcule, prezentări, referate perfecte, încadrarea în tipare dar totodată originalitate. Nu spun că e imposibil, dar uneori.. nu poţi face faţă.Însă, în sfera mea emoţională, ca să zic aşa, am întâlnit două persoane care răzbat prin aceste bariere, le sfărâmă şi au succes.Au propriile viziuni, dar rezultate apropiate.Pe scurt,reuşesc.Privesc frecvent tot ce îi solicită ca pe nişte competiţii la care participă selectiv,asigurându-şi aproape în totalitate câştigul.
Dar eu nu sunt aşa.Tot mai des, mă forţez să-mi duc forţele brute la extrem, să-mi testez mentalitatea neinfluenţată de cărţi şi exerciţii, să fac totul benevol, la încercare, fără pregătire. Să mă arunc cu capul înainte,suportând consecinţele.Totuşi, cine e dezamăgit în final ? În cel puţin 60% din cazuri, ceea ce mă decid să fac nu corespunde dorinţei mele iniţiale.Asta-i un fel de criză de personalitate, alţii sigur ar numi-o altfel dar mă abţin :))
Revenind la primul rând al acestei postări. La El şi la Ea.. iubesc ceea ce eu nu admit: perfecţionismul, minuţiozitatea, şi în cazul lui, aproape implacabila lui încredere de sine. Evoluţia e singurul drum comun pe care-l urmărim în definitiv,dar pe care îl parcurgem total altfel.Diferenţa majoră e că ei sunt în special străluciţi într-un domeniu,pe care se axează aproximativ exclusiv. Eu... prefer să le fac pe toate.Să îi mulţumesc pe toţi, să fiu mediocră +2, să fac 50% mai mult decât strictul necesar.Să am momente de strălucire pe alocuri,să am intervenţia potrivită la momentul potrivit Nu-mi doresc exclusivitate,ci omniprezenţă şi apreciere.
Ce mai am de zis? Cred că mi-ar folosi un reportofon sau ceva de genul ca să nu-mi mai uit ideile (sunt seri de heavy brainstorming care nu au alt rezultat decât acela că ajung total dată peste cap în faţa paginii goale de web).În fine, El reprezintă idealul pe care nu mi l-aş fi dorit niciodată să-l ating, am ajuns să realizez că nu avem aproape nimic în comun la unele aspecte cotidiene, şi totuşi... e tot ce am nevoie zilnic pentru a trece cu bine prin calvarul monotoniei zilelor de toamnă,iarnă, primăvară, vară.....

1 2 3 4.. (you know why and what..)

Hm...deci deja încep cu un dezavantaj pentru că nu poţi să stai până la 12 şi se cam duce farmecul.. dar nu contează. Ştii că nimic din ce fac nu e perfect,nu-s în stare nici să mă ţin de promisiuni cum trebuie, nu zic chestii la locul lor uneori, sunt aeriană şi fac multe prostii. Dar m-ai acceptat aşa cum sunt, proastă şi neglijentă şi neatentă.Şi ţi-am zis, regret că nu pot fi mai mult dintr-un ideal,m-ai schimbat cum nimeni n-a mai făcut până acum,dar nu realizezi asta.Probabil nu realizezi şi că vorbesc pe bune când sunt drăguţă,deşi înainte minţeam de mă încurcam în propriile secrete.Dar să revenim la tine,deşi cu greu mai pot vorbi doar de unul din noi,fără să amintesc ceva de celălalt.Mi-a intrat în reflex, aş zice că e un lucru bun.În sfârşit faci 15 ani, dar tot "pitic" rămâi, nu o să scapi de chestia asta:)),sorry honey.
Şi..ştii,mă gândesc la post-ul ăsta de aprox juma de an..şi aveam mii de idei..dar acum.. EMPTY.Nu mă pot gândi decât la faptul că aş vrea să fiu acum lângă tine şi să te strâng taaare taaare în braţe şi să mă prefac că sunt puternică şi să îţi ţip LA MULŢI AAAANI în ureche şi să sar ca tâmpita şi să mă alint.Dar, ghici ce? nu pot. ( mai ai de lucrat cu optimismul :"> azi îmi cam lipseşte )
Aproape că regret că am scris atunci mailul ăla, mi-am cam descărcat creierul în el..cred că aş avea milioane de căcaturi să-ţi tot spun, şi totuşi doar o certitudine : i so freakin' care about you !!!!



Aşadar ..LA MULŢI ANI în avans şi sper că mă vei suporta muuult timp de acum încolo >:D<>:D<>:D<>:D<

1,2,3 ..si gata

Mă simt ca Tudor Chirilă.Nu,nu ca aspect sau din punct de vedere vocal, dar simt că ,din punctul de vedere al sfârşitului verii,we are the same. Simt că s-a mai rupt o bucată din mine, am pierdut-o undeva printre alge, în timpul celor aproximativ 20 întâlniri cu marea.A mai trecut o vară, nu va mai fi alta la fel.Am citit undeva azi "timpul trece şi nu se mai întoarce"..nimic mai adevărat.Din acest timp rămânem cu amintirea unei secvenţe de-ale sale ,ce durează ..3 luni, şi-atât.Urmează alte 3 luni încărcate de nostalgie,când soarele doar te amăgeşte,te cheamă pe plajă doar ca să te spulbere vântul de la mal,să te izgonească înapoi între 4 pereţi,o cafea şi o scrumieră.Şi un laptop supraîncins.Apoi,dispare după nori grei şi albi, lăsând zăpada să anihileze orice urmă de regret, acoperind dorul cu plăpumi reci.Încă 3 luni şi revine,răspândind câteva raze,prelungind aşteptarea şi .... summer's here again.Până acum am adunat 16 veri,din care îmi amintesc doar 5,mai clar.Timpul mai are calitatea de a ambiguiza detalii irelevante(e mult spus, dar..).Vara asta ..a fost specială.Trecerea ei?Bruscă.Bruscă şi brutală.Toamna a venit cu o ploaie în toiul nopţii..şi-a şters toată căldura acumulată în trotuare,pereţi şi străzi. Măcar pe cea din interiorul meu a lăsat-o.O eman ,în sfârşit,către cine trebuie :)

LMA A!

Probabil că te aşteptai,sau poate că ai uitat că îmi place să scriu despre prietenii mei,în special despre cei care chiar au ceva de spus pe lumea asta.Împlineşti 16 veri, e primul an de când ne cunoaştem ..de când te apreciez.Cu puţin timp înainte să te cunosc mai mult decât din vedere,am scris despre o dorinţă de a mea,de a întâlni o persoană care-mi seamănă,atât ca nume, cât şi din punct de vedere al comportamentului.My wish came true..
Încă nu consider că îţi ştiu toate hobby-urile sau slăbiciunile,încă nu cred că aş putea să te înveselesc doar spunându-ţi 3 vorbe, încă nu mă pot considera atât de aproape de tine..
Dar momentele când dezbatem nişte subiecte care ne captivează,momentele când ne facem planuri ,momentele când bârfim şi noi un pic, momentele când te iau în braţe la şcoală aproape o pauză întreagă şi tu nu mă dai la o parte.... sunt unice.Sunt mai mult decât ai putea cere.Poate nu avem nevoie să vorbim zilnic, poate că ne-am sătura, poate că eu aş abera prea mult şi tu n-ai vrea să asculţi atâtea prostii,poate ... nu ştiu. But what we have right now is... wonderful.
Uneori nu vorbim şi zile întregi,dar să ştii că de uitat n-aş vrea să te uit vreodată. Eşti "TIZA"(ştiu că iubeşti acest cuvânt) mea, elevă eminentă,la română în special, cu ochi superbi şi fizionomie bine organizată, care a scăpat de naivitate,care se ţine departe de vicii şi îşi respectă principiile... şi pe care o iubesc, şi căreia îi urez un "cheer up" şi LA MULŢI AAAANI ! :* Şi îmi cer iertare că nu pot da mai mult din mine,dar uneori cuvintele nu sunt suficiente pentru a descrie un prieten adevărat.

savin' me

Acum 2 zile m-am gândit că nu am mai postat nimic de ceva vreme,dar aş vrea să gravez un singur lucru în versiune cibernetică : I'm tired of being hurt and having no bandage to put on the wounds.

r e q u i e m

Am recitit un fişier cu planurile de vacanţă din vara 2009.. şi parcă nu-mi vine să cred că 3 luni s-au rezumat astfel: concert duffy,festival de film-scurt/lungmetraje; concert suie ,festivalu berii,concert el negro,concerte pe la cazino; mers in eforie si costinesti,contest sk8 park (in locul liberty parade)- adaug acum tabăra minunată Londra-Paris,cu ocazia câştigării unui prieten cum nu cred că voi mai găsi prea curând.Şi totuşi.. am iubit acea vară. Am făcut puţine dar....probabil momentele acelea ...le-am trăit intens.
Regret că mă schimb şi pierd acea calitate cu care mă mândream aşa mult acum doi ani: faptul că apreciam foarte mult lucrurile mici, că-mi păsa dacă cineva,oricine, îmi zâmbea şi ziua deja suna mai bine...

a nu ştiu câta leapşă

prima amintire: aveam în jur de 1 an,eram la bunica mea cu bunicul care a murit.. şi i-am mâncat un castravete murat şi râdea pentru că semănam cu el
prima poză în afară de cea de la botez:asta mama ştie,nu eu,dar probabil una în pătuţ :))
prima jucărie: cred că o pisică albastră din pluş. sau o maşinuţă roşie
primul tricou: habar n-am!!
prima bătaie: o palmă zdravănă la fund pe la 4 ani de la mama pentru că am spus că sunt prea bună pentru părinţii mei =))))
prima carte citită: cred că Fram,ursul polar :))
primul dinte pierdut:hmmm ştiu doar că mâncam ciocolată când mi-a căzut unul din faţă :))
primul lucru înapoiat: ştiu doar ceva de acum un an ..un buletin pe care îl găsisem pe jos..nu îmi amintesc ceva în particular din trecut
prima chestie de care mi-e rusine sa-mi amintesc: că am avut biberon până la 3 ani,mi se pare mult, nu ştiu de ce:))

primul contact cu animalele: pe la vreo 3-4 ani,cu pisicile bunicilor
primul caine: Blacky

prima poveste: probabil prin clasa a4a.. (ceva mai coerent)

primul job: daca se pot pune actiunile de voluntariat..
primul joc de noroc: poker pe cereale:))

primul lucru pe care l-am spus cand am venit de la scoala in prima zi: mi-e foame?? =)))))

primul sarut: hmm păi aici sunt 2 tipuri diferite :)) în clasa a5a.. apoi în a7a
prima poveste scrisa: printr-a 4a, a5a..