the very last goodbye sau omagiu pentru o amintire

Cînd voi respira aerul rece si misterios al serii,îmi voi aduce aminte pentru ultima oară de mirosul tău aproape imperceptibil si fin,dar totuşi prezent, cînd voi mai privi cerul întunecat nu voi mai vedea acele stele ce ne-au vegheat odată,cînd mă voi aşeza pe banca cea verde de lîngă intersecţie nu îmi va mai pasa ca acolo m-ai întrebat atîtea, cînd voi mai asculta acele melodii nu mă voi gîndi ca le ascultam si plîngeam împreună,sau, cel puţin,ne aduceau mai aproape,cînd voi mai vedea sau auzi numele tău nu îmi va mai tresări inima de spaimă,grija sau entuziasm, cînd voi mai trece prin aceleaşi locuri voi ignora paşii tai impregnati în asfaltul bătătorit, cînd voi privi din nou,la vară,marea, nu mă voi mai gîndi ca visam sa urmărim apusul si răsăritul împreună; Dar acum, îţi dedic ultimele rînduri,sper ca nu voi mai reveni la ele,nu le voi retusa,ci vor rămîne la fel pana cînd voi ignora sau doar lasa deoparte tot ce-mi aduce aminte de tine. Nu îţi voi reproşa nimic,vei rămîne încă un colţ al memoriei mele,încă un obiect de neuitat în bagajul pentru alta lume; Adio, sau poate doar la revedere

gossip.

Esti pe strada si vorbesti cu A., povestindu-i ceva ce s-a intamplat. Trec doi tipi pe langa voi si aud o particica din conversatie ,care sa zicem ca suna cam asa "aseara am fost acolo cu ei si .. iti dai seama ce am facut". Oare,dupa ce creierasul lor proceseaza ce tocmai ai zis, ce inteleg intr-un final?E clar ca multe si perverse... E interesant cum poti interpreta fragmente dintr-o conversatie.. barfa e in sangele tuturor,recunosc,la mine cred ca e mai ridicata decat colesterolul, dar la cine nu-i? doar la cei carora le pasa doar de ei este in cantitati insignificante sau nule. E rau sa barfesti, dar indiferenta doare cel mai tare,n-am zis-o eu, o stie toata lumea! Sunt multe cai de a-ti exprima parerea, barfa e una josnica, dar tot te dezcarci,desi negativ. Adevarul doare, dar este adevar.Este dreptate. Si acum iar am aberat in non-sensuri [pleonasm,cred] dar macar m-am descarcat..pozitiv:)

e-ter-ni-ta-teee

de ce vrem eternitate? de ce vrem ca totul sa continue la nesfarsit? sa traim neincetat,sa suportam problemele fiecarui deceniu,sa infruntam noi curenti, sa fim lipsiti de vlaga dar sa vrem sa traim? inainte imi doream sa mor foarte tarziu..acum.. dupa ce-mi inchei toate nesocotelile..am plecat! nu spun ca va fi curand,dar de ce sa prelungim in non-sens o viata insemnata doar pana intr-un moment? sau mai bine,sa traim cat vrea soarta..sau cine hotaraste destinul nostru. eternitatea e relativa.si in dragoste, si in univers.de ce sa spui ca iubesti pana la infinit cand pana si infinitul are un sfarsit? universul va disparea in cateva miliarde de ani,stiu,suna enorm de mult,dar e putin. de ce nu profitam de momentele oportune? ne asteapta eternitatea? nici gand! traieste clipa pana nu e prea tarziu...

probleme probleme probleme...si ce daca?

Adu-ti aminte :

#cand simteai ca innebunesti asteptand ca acea persoana sa iti dea un semn, sa apara ONLINE in cazul messengerului, sa scrie pe ecranul telefonului "1 new message", sa auzi interfonul sunand sau clinchetul unui instand message nou... acea dulce si disperata asteptare ce te innebunea , iti facea trupul sa tremure,sa vrea mai mult..
# cand ascultai melodia voastra..sau una potrivita situatiei..melodia ce te alina cand nu vorbeati,melodia ce se auzea cand va certati, melodia in timpul careia ti-a marturisit ceva...
# iti pasa prea mult de ce ziceau altii, cand nu miscai un deget din teama prejudecatilor, cand taceai si inghiteai tot, fara un cuvant scapat..
#cand uitai ce mult inseamna pentru tine,cand ignorai ce nu trebuie tratat cu indiferenta, cand nu recunosteai ce ajutor bun e.. cand ti-era alaturi si tu nu, cand ai recunoscut ca,intradevar, nu ai cum sa fi mereu acolo,desi iti doresti cu fiecare componenta a sufletului..
#cand iti faceai planuri intortocheate si idealiste pentru viitor si se ruinau in doua secunde din cauza uitarii, indiferentei si imposibilitatii..
#cand visai dorinte si implineai cosmaruri..
#cand nu intelegeai mersul firesc al zilelor,cand dormeai pentru a te trezi sau pentru a nu plange, cand deschideai ochii si lacrimile explodau in spatele pleoapelor intredeschise, cand corpul ti se frangea in mii de bucatele gandind ca totul s-a terminat si nu va mai fi..
#cand vorbeati despre acele momente si va gandeati ca visati dar defapt realitatea se infiripa..
#cand v-ati privit timid si ati pastrat distanta din frica, iar apoi grijile au disparut treptat pentru a face loc altora..
#cand plangeai degeaba,sau nu, din diverse motive, aievea sau nu.. pentru a-ti uita suferinta si a-ti expulza lacrimile odata ce cineva iti spunea stop..
#cand tremurai de frica unui sfarsit..
#cand visele iti pareau dulci si posibile si realizai apoi ca n-au baza reala si pluteau spre divin
#cand te tranteai pe jos in lumea ta si faceai ordine imaginara printre gandurile raspandite in toate cotloanele mintii..
#cand vroiai sa spui ceva genial,sfasietor,crud si adevarat si timpul iti fura ideea ce era doar o aberatie oricum,dar care suna la un moment dat chiar bine..
#cand tanjeai dupa un "multumesc" spus din suflet si nu primeai decat jigniri si nerecunostinta in schimb..
#cand te rugai ca totul sa fie bine si intr-un final erai fericit si recunoscator
#cand recitesti ce ai scris si realizezi ca nu ajungi nicaieri,ca vei avea aceleasi probleme si nu gasesti solutionare prea curand din cauza incapabilitatii de a gandi coerent si corect, pur si neinfluentat de nicio parere aparent obiectiva,in esenta fiind subiectiva 100%, cand realizezi ca nu poti sta nici singura dar nici cu altii, cand nu gasesti calea de mijloc,adesea folosita si, pana acum, impracticabila decat pentru tine si nesatisfacatoare..