Letter

Dragă Tu,




Nu ţi-am mai scris de mult timp.Defapt,nu ţi-am scris niciodată.Nu am avut suficientă forţă să îţi spun nimic nici în faţă,nici printre rânduri.M-am ascuns după pereţi groşi de sticlă, după paravane transparente, după o foaie de hârtie sau,poate,doar după nişte simple cuvinte cu tentă ambiguă.Am încercat să îţi sugerez ce simt, ce gândesc,dar eşti prea orb sau insensibil să pricepi.Sau poate doar te prefaci.Poate suntem într-un infinit joc de v-aţi ascunselea, în care niciunul din noi nu numără până la 100 din 2 în 2,ci doar fugim unul de gândurile altuia,printre copaci şi blocuri gri, umezite de ploaie.Probabil ne aflăm într-o incertitudine continuă, ezităm să acceptăm nişte situaţii sau doar ignorăm adevărul sau soluţionarea.Minciunile sunt dulci,dar devin dureroase când le cunoşti natura.

Dar m-am hotărât să înfrunt curentul.Mi-au ajuns serile când adormeam gândindu-mă cum să îţi spun anumite lucruri fără să te sperii şi să te îndepărtezi.Mi-ai fost alături când am avut cea mai mare nevoie, m-ai făcut să termin cu prostiile de adolescentă rebelă,mi-ai înseninat gândurile şi m-ai făcut mai optimistă.Şi îţi mulţumesc enorm.Mi-ai oferit cele mai frumoase clipe,de la plimbat pe plajă la sărutat în scara blocului şi în apele de un albastru-verzui ale mării,m-ai făcut să zâmbesc când credeam că nu mai are rost,m-ai făcut să plâng spunându-mi că nu merit unul ca tine şi mi-ai acordat un pupic părintesc pe frunte când aveam nevoie să fiu puternică.

Dar m-ai şi distrus până la ultima bătaie a inimii făcând ce urăsc cel mai mult, m-ai dezamăgit uitând de mine şi tratându-mă ca pe oricare alta, dorindu-ţi plăceri carnale mai presus de o relaţie normală,uitând să îmi urezi "La mulţi ani!" de ziua mea şi ignorându-mă săptămâni întregi.

Am devenit şi eu rece,pentru câteva luni.Nu am mai putut accepta pe nimeni,refuzând să mai suport acelaşi clişeu al relaţiilor adolescentine.Dar te-ai întors,mai mult sau mai puţin, la început revanşându-te pentru momentele de ignoranţă, apoi greşind din nou.Uman!

Un singur reproş am pentru tine: nu reprezinţi o singură persoană! Apari în toate formele posibile, te metamorfozezi relativ des, luând diverse chipuri, purtându-te aparent diferit, dar într-un final demostrezi un imbatabil,unic lucru : you're all the same ...




Cu incertitudine,

Eu

şi poţi să aaaai...

Poţi să ai 1000 de motive să fii apreciat,100 de opinii diferite în legătură cu un subiect,10 prieteni foarte apropiaţi, dar un singur lucru pentru care eşti in stare să-ţi dai viaţa.
Poţi să fii o piţipoancă cu 1000 de foşti iubiţi la activ, mulţi bani, genţi Luis Vuiton şi geci de la Adidas,dar tot vei fii înconjurată de persoane ce vor doar să te vadă cheală şi cu niciun leu în buzunar.
Poţi să fii un neurochirurg excelent, să fii făcut operaţii grele şi costisitoare,că tot vei plânge când un copil îţi moare în sala de operaţie, simţindu-i nervii cedând.
Poţi să ai cele mai bune rezultate din liceu în 5-8,să te iubească profa de mate,că la liceu tot ajungi să ai medii de 5 şi să fii în pragul corigenţei.
Poţi să ai o voce extraordinară, să faci mii de alte glasuri să vibreze la unison într-o sală de spectacol improvizată, că tot nu vei putea urca pe scena de la Romexpo pentru că nu ai pile la case de discuri sau organizatori.
Poţi să fii inteligent, smart-ass'ul găştii, cel ce are soluţii pentru orice, dar uneori tot nu ştii care e stânga şi care e dreapta.
Poţi să fii cel mai dur om de afaceri, să umblii cu bijniţari şi tot felul de persoane dubioase,că tot te va înduioşa un căţeluş care s-a aşezat frumos pe preşul din faţa vilei tale impunătoare.

Şi poţi să fii cel mai împlinit om de pe pământ, realizat pe toate planurile,să afişezi mereu un zâmbet cald şi sincer,să ai toate motivele să emani fericire, dar după 3 noaptea vei rămâne tot singur,cu pernuţa ta de când erai mic copil, şi tot pe ea o vei strânge în braţe ,la pieptul tău, şi tot ea va fi umărul pe care vei plânge când ceva nu merge bine,dorindu-ţi să nu te părăsească vreodată,în lumea asta plină de ignoranţă,inumanitate şi gânduri murdare.

AS A RULE...Optimismul...nu e întotdeauna o soluţie!

it's over. in this moment.then.....

To trust somebody equals to believe that a random person is perfect in every single way.I'm tired of forgetting big and small mistakes, ignoring the fact that (s)he lied to me, being indifferent and unable to show my feelings.I can't live without expressing what's on my soul, I can't live without hugging somebody, I can't live in a world full of mean,sick and mad things. I know what life's about..but sometimes I wish it had been sweeter.I wish to make the bitter taste of unpleasant moments disapear.I wish I could change the world.I'm day-dreaming right now, I used to touch the ground very often...



and still, I wish......