the very last goodbye sau omagiu pentru o amintire

Cînd voi respira aerul rece si misterios al serii,îmi voi aduce aminte pentru ultima oară de mirosul tău aproape imperceptibil si fin,dar totuşi prezent, cînd voi mai privi cerul întunecat nu voi mai vedea acele stele ce ne-au vegheat odată,cînd mă voi aşeza pe banca cea verde de lîngă intersecţie nu îmi va mai pasa ca acolo m-ai întrebat atîtea, cînd voi mai asculta acele melodii nu mă voi gîndi ca le ascultam si plîngeam împreună,sau, cel puţin,ne aduceau mai aproape,cînd voi mai vedea sau auzi numele tău nu îmi va mai tresări inima de spaimă,grija sau entuziasm, cînd voi mai trece prin aceleaşi locuri voi ignora paşii tai impregnati în asfaltul bătătorit, cînd voi privi din nou,la vară,marea, nu mă voi mai gîndi ca visam sa urmărim apusul si răsăritul împreună; Dar acum, îţi dedic ultimele rînduri,sper ca nu voi mai reveni la ele,nu le voi retusa,ci vor rămîne la fel pana cînd voi ignora sau doar lasa deoparte tot ce-mi aduce aminte de tine. Nu îţi voi reproşa nimic,vei rămîne încă un colţ al memoriei mele,încă un obiect de neuitat în bagajul pentru alta lume; Adio, sau poate doar la revedere