Griul-cenusiu,praful vietii,impuritatea naturii, este diluat de particulele firave de nori si rasfrans pe cer. Pare o patura..o masca a adevarului,sau poate,dimpotriva,o reflectie a unei vieti reale.Oglinda sufletelor de pe Pamant,ingreunate de griji de tot felul,inutile sau bine motivate; e acoperita de mii de straturi de praf,reprezentate in plan ceresc prin nori grei, negriciosi,cu aspect de fum dens.
Nostalgia ma napadeste iar... ca de obicei.Visez cu ochii pe jumatate inchisi la acei nori mari,albi, clasicul adjectiv atribuit:pufosi, somnul ma fura... Dar acel cer "senin" imi e intiparit pe retina. Mi-e dor sa privesc miscarea norilor ca niste limbi ale ceasului aerian.Nu e alt timp,desigur, este o transfigurare a celui nesuferit,de pe pamant, intr-unul calm,linistit,rareori grabit, din univers.
Textura acelor nori este incomparabila... Nu pot fi numiti pufosi, nu ii poti atinge, nu ii poti compara cu o perna oarecare sau cu un iaurt sau mai stiu eu ce.. sunt doar apa sub forma de..gaz,de vapori inchegati.PAR pufosi,insa doar imaginea lor e asa. As incerca sa iau o frantura dintr-un nor..dar m-as alege cu o lacrima rece intr-o palma calda. Precum un vis dulce si indepartat ce,odata atins, se sfarama si dispare,lasand un gust amar. Ramanem insa la viziunea noastra,la presupunere.Sunt pufosi. Sunt roz.Si viata poate fi roz. Doar la figurat.Ca si norii.Norii sunt roz din cauza Soarelui.Soarele ii manipuleaza, ii stropeste cu culorile dorite, ii pateaza, ii albeste, ii inveseleste, ii risipeste,ii aduna cand el fuge..
Dar cand cerul e fad? Gol? Este ca un om dezbracat si lasat in frig. Nemiscat, sta si priveste lumea din juru-i,aproape tremura,respiratia sa ne sufla parul in vant,ne dezorienteaza pana si pe noi.
Revenind la o imagine mai frumoasa,morii de apus.Ar trebui sa vesteasca sfarsitul unei zile dar ...nu.Sunt inceputul unei altfel de existente.Cea nocturna.Sunt puternici, viu colorati,,petrec pana in ultima ora la care mai pot fi vazuti.Incita privitorii prin spectacolul lor de culori exotice,aduc un colt de ecuator in fiecare din noi. Insa noi nu ii percepem atat de exuberanti,asociiandu-i cu romantismul, nostalgia....
ce pot sa mai adaug? ... numai stiu, am secatuit.pana si cerul a fugit din mintea mea. e noapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu