Marea a văzut atîtea... M-a urmărit crispandu-ma la simţirea intepatoarelor muchii ale scoicilor pisate, infasurandu-mi esarfa mai strîns la gît,visînd, admirandu-i valurile, plimbandu-ma sec, descoperind prieteni, si mai ales iubind...E singura ce-mi stie temerile, aspiratiile, slabiciunile... Tăcută sau furtunoasa, a privit momentul cînd m-am întins pe mal savurand un sărut, cînd mi-era frig, cînd mi-era teamă, cînd mi-era dor.. Îmi stie mersul vieţii,dar probabil nu-mi va dezvălui destinul. Mi-ar trebui ani intregi ca sa-i pot descifra mişcarea valurilor, brizele, scoicile si algele împrăştiate aievea pe plajă..Nu-si doreşte sa aflu, îmi insufla curaj si putere sa descopăr singura,sau sa uit de aceasta obrăznicie, nu trebuie sa-mi cunosc calea. Trebuie sa mă las " purtată de val ",sa gust fiecare clipa fără a încerca sa o incadrez ca un semn, nimic nu e întîmplator, dar nici sută la sută hazardat.
M-as retrage undeva unde as putea-o privi zilnic, să-i salut fiecare unduire, să-i admir conturul.. dar momentan nu e posibil, mă scufund în alte zări..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu