1,2,3 ..si gata

Mă simt ca Tudor Chirilă.Nu,nu ca aspect sau din punct de vedere vocal, dar simt că ,din punctul de vedere al sfârşitului verii,we are the same. Simt că s-a mai rupt o bucată din mine, am pierdut-o undeva printre alge, în timpul celor aproximativ 20 întâlniri cu marea.A mai trecut o vară, nu va mai fi alta la fel.Am citit undeva azi "timpul trece şi nu se mai întoarce"..nimic mai adevărat.Din acest timp rămânem cu amintirea unei secvenţe de-ale sale ,ce durează ..3 luni, şi-atât.Urmează alte 3 luni încărcate de nostalgie,când soarele doar te amăgeşte,te cheamă pe plajă doar ca să te spulbere vântul de la mal,să te izgonească înapoi între 4 pereţi,o cafea şi o scrumieră.Şi un laptop supraîncins.Apoi,dispare după nori grei şi albi, lăsând zăpada să anihileze orice urmă de regret, acoperind dorul cu plăpumi reci.Încă 3 luni şi revine,răspândind câteva raze,prelungind aşteptarea şi .... summer's here again.Până acum am adunat 16 veri,din care îmi amintesc doar 5,mai clar.Timpul mai are calitatea de a ambiguiza detalii irelevante(e mult spus, dar..).Vara asta ..a fost specială.Trecerea ei?Bruscă.Bruscă şi brutală.Toamna a venit cu o ploaie în toiul nopţii..şi-a şters toată căldura acumulată în trotuare,pereţi şi străzi. Măcar pe cea din interiorul meu a lăsat-o.O eman ,în sfârşit,către cine trebuie :)