Amalgam.

Aceasta este a23a postare a acestui blog,aşadar va contine o multime de... parti,sa zicem. Pana si inceputul este unul neobisnuit pentru mine, nemaianuntand continutul unui post,de exemplu.S-ar putea sa numai inteleg nimic din ce am scris, dar simt ca vreau sa tastez intr-una,nu stiu.Dispozitia mea actuala nu imi poate contura un comportament prea amabil. So... let's start

Ziua de ieri s-a sfarsit destul de prost,pe de o parte.Nu-mi doresc sa-mi amintesc acum, este un fel de moft lucrul la care ma gandesc obsesiv,whatever. Ziua de azi a inceput bine. Dragut contrast,ce pot spune.Subliniez,doar a inceput.Dupa nemaipomenita teza,care a fost extreeeeem de enervanta, cei responsabili cu scrierea subiectelor nefiind nici macar atenti ce naiba scriu in textul de baza, dispozitia mea a inceput sa se schimbe radical.Irascibilitatea mea se reflecta in atitudinea altora.Ce spuneam se intorcea impotriva mea, daca vorbeam pe un ton ridicat mi se raspundea pe unul la fel de neplacut (pentru mine).Posibil ca toate astea sa fie doar in mintea mea fabuloasa ce exagereaza in unele situatii(destul de des),osciland de la naivitate debordanta la suspiciune extrema.Wierd!Defapt,sigur era doar in capsoru meu plin de prostii. Continuand, dupa o mica descarcare emotionala, un drum cu 40'u fara bilet (RATC chiar este o problema!) , o ciocolata calda cam nesatisfacatoare si un binemeritat cheeseburger la Mc, am privit cum cerul se intuneca din ce in ce mai mult...Nori grei incepeau sa acopere RASARITUL (nenoricite cuvinte,rasarit si asfiintit, le-am incurcat la teza aiaaa, cat de "destept" sa fii??") .Am plecat noi binisoor, am mers intr-un parc ca sa ajungem in altul intr-un final,tot acest timp intermediar pierdut fiind suficient pentru ca cerul sa isi pregateasca ropotele de plans. Picaturile de ploaie incepeau sa cada inca de pe drum ,devenind din ce in ce mai mari si dese, ca intr-un final sa inceapa sa structureze o panza opaca si rece ce invaluia copacii rosii,dupa daltonisti. Acel nenorocit de parc inseamna mult pentru mine. In tineretea mea,adica acum maxim 10 ani,ma plimbam acolo cu parintii fiindca eram absolut fermecata de fantanile din centrul ei si ,mai ales ca dupa ce treceam de el,ajungeam la gara.Admiram mersul trenurilor spre Mangalia,spre sud,in general.Sunetul franelor ma facea sa ma crispez si sa fug in bratele mamei.Dar lucrurile s-au schimbat.Am alte sentimente cand vad bancile aproape noi,dar care deja sunt incarcate de amintiri.Ale mele sunt putine,dar au o importanta mare pentru mine.10 minute au fost deajuns sa-mi ramana in minte.Drumul tacut parcurs cu acea persoana,distanta enervanta dintre noi, zambete timide dar care ascundeau alte ganduri.Intipariti in cimentul tocit mai sunt si pasii facuti alaturi de alta persoana,turul circular in jurul parcului..traversatul bulevardului cand treceau cele mai multe masini... si.... . Enough. Nu are sens sa mai mentionez. Nu acum. Pana si gara imi aduce aminte de multe lucruri!.. Urcatul in trenul spre libertate, trenul care m-a adus inapoi la 10 noaptea fara stirea mamei, deh, la 14 ani nu i se parea normal acea ora de intoarcere. Trenul care m-a dus intr-un loc de neuitat, cu amintiri de neuitat, spre marea ce m-a luat in brate,dar nu numai ea.Locul ultimei clipe petrecute impreuna ... Gara unde am promis o cafea pe care n-am mai avut ocazia sa o ofer, gara care acum numai inseamna un loc pustiu (mergeam in zile si la ore destul de lipsite de turisti) ci unul foarte agitat,dar dupa orice moment tensionat urmeaza unul de relaxare totala,dupa urcarea bagajelor pe locurile special amenajate, un moment in care te poti infrupta din frumusetea peisajelor si poti savura un frappe rece (daca ai bani sa-ti cumperi unul din gara.si timp).Nici nu m-as fi gandit ca sunt atatea amintiri in acea zona a orasului,am mentionat chiar putine,cele ce mi-au ramas in minte. Si totusi,ma aflam in ploaie, fiind facuta vaaarza, uda pana in crestetul capului, cu "cizmele de primavara" imbibate in apa si cu sacoul de la scoala sifonat.Dar ma simteam bine,eliberata de atata stres. M-am invartit de vreo 10 ori, imprastiind noroi in jur. Nu-mi pasa. E apa cu putin pamant.Ce mai conteaza? Vine vara, sa mai savuram si noi o ploaie rece. Asta ne mai deconecteaza!Inainte ma intristam cand vedeam ca afara e zi,dar intuneric.Azi,m-am bucurat. Azi,a plouat.Azi,a fost biinee.. :)




si aceasta e gara...

si fantana...

:)
si am ascultat in acest timp:
justin timberlake feat T.I-dead and gone
enrique iglesias feat. ciara- taking back my love
alternosfera-inchisoare alba