Există un singur viciu de care nu poţi scăpa.Nu ai cum să te laşi,nu ai cum să spui stop,pentru că te va însoţi pretutindeni.Poate te vei lăsa,dar cei din jurul tău nu.Poate vei încerca să îl înlocuieşti practicând un sport sau făcând lucruri neobişnuite,dar mereu amintirea lui îţi va readuce un gust dulce pe buze.Poate într-o criză vei simţi o nevoie absolută,incontrolabilă de a reveni la viciu, şi poate vei face cele mai greşite alegeri pentru a-ţi potoli setea.Poate vei ajunge la secţie pentru că ai făcut-o ilegal,acţionând necugetat.
Şi poate vei rezista.Un an,doi..poate 10..poate până la bătrâneţe...dar vei suferi cumplit.Dorul şi pofta te vor măcina pe dinăuntru. Tentativele de a te abate de la regulă vor avea succes garantat, dar în cazul în care nu se va auzi strigătul tău după ajutor, te vei introverti. Dar,într-o zi,vei încerca iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar.Şi iar...
Şi ce viciu' e ăsta? De ce nu-l poţi anihila din existenţa ta,de ce persistă, de ce te urmăreşte,de ce nu îţi dă pace? Pentru că acest viciu se numeşte IUBIRE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu