Iarna ... prin parcare.

Ieşi afară şi înfruntă viscolul,te-ai obişnuit oricum cu mersul prin zăpadă,deşi nu te omori cu frigul şi ai prefera să stai în bucătărie cu 4,5 prieteni la un ceai sau la o cafea şi nişte ţigăruşe.Ajungi la Kaufland şi intri pentru a căuta lichior de ciocolată vox maris. E 12,ora prânzului şi majoritatea cunoscuţilor tăi dorm.Tu nu,tu mergi să repari un mic abuz înfăptuit acum o seară.Aşa,singură şi de nebună.Şi trebuie să te grăbeşti.Nu găseşti niciun strop de lichior d'ăla amărât, pleci. O iei spre gară,când treci pe lângă un bărbat la vreo 30-40 de ani, probabil om de afaceri,şmecher, care umblă cu nişte pile şi îşi face viitorii parteneri din cuvinte,care se dădea pe gheaţă. Stop cadru. În acel moment,am simţit cum toată copilăria mi se scurge prin faţa ochilor. Am 16 ani şi numai fac asta. Nu m-am mai bătut cu bulgări de multă vreme,pe gheaţă nici atât.. din clasa 1 din câte îmi amintesc, nu-mi place lunecuşul, nu-mi plac căderile bruşte,neaşteptate,neplanificate.Îmi este frică să cad. Dar lui nu îi păsa. Avea încredere şi totul era doar o joacă,o clipă de distracţie.Pentru mine,a fost mai mult.A fost ca şi cum el mi-ar fi furat copilăria şi vitalitatea,lăsându-mă serioasă, cu gândul numai la rezolvat probleme.O secundă şi a fost deajuns.