Va mai fi... ?

L-am vazut.L-am vazut ridicandu-se incet,dar sigur, spre infinitul cerului albastru. L-am privit cu ochii umezi , spunand, ametita "acest rasarit inseamna un nou inceput, nu plange!", l-am trait tremurand de frig si cu nisipul intrand in bataturile proaspat facute, l-am simtit ca o gura de cafea dupa o dimineata simpla, ca o ploaie dupa seceta...desi ce se intamplase anterior fusese egal ca valoare.. il priveam aproape in gol, culorile abia conturandu-se pe retina amortita de la cate suportase in acea seara.. De atunci, plutesc.Plutesc pasind pe varfuri, plutesc pedaland cu putere spre larg, plutesc stand in fata calculatorului, si sufletul imi pluteste! E departe... si tulburat. Traieste si asteapta.Asteapta colacul de salvare ce-l va duce la mal... si-l va pune pe picioare..si-i va indeplini visele:)