mi-e pofta..
sa plang din senin,ca si cum sufletul mi s-ar sfarma in mii de piese,fire, nimicuri, pentru ca apoi sa izbucnesc intr-un crud ,intens si interminabil ras... sa respir aerul cel mai rece si proaspat din oras, in spatele blocurilor uzate de indurarea atator ploi, sa ma inec in fumul tigarilor mentolate.. sa ating cerul in vis, fiind la apogeul tuturor asteptarilor, sa fiu una cu plaja, simtind-o langa mine cu caldura sa primita de la Soare, sa fiu precum o foaie de hartie aruncata in mare, ce-i absoarbe umezeala revigoranta si abuzeaza de ea.. sa simt fluiditatea apei si a bratelor LUI, sa sarut din joaca sau din dor, sa-mbratisez prietenii din amintiri, sa-mi circule prin particulele trupului fiori de neliniste, de dulce teama si asteptare, sa zambesc luminos si stupid la auzul oricarui sunet.. sa-mi descarc nervii atat prin forta fizica,cat si psihica, sa-mi zbier fericirea sau tristetea intr-un vid ce propaga totusi ecoul vocii mele...
si .. sa nu uit niciodata ce a fost,ce este si ce va fi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu