Nu am nimic.
Decât un pahar plin cu apă şi un telefon zgâriat.
Nu am nimic.
Decât mii de lacrimi în ochi, o durere de cap şi caietele de matematică întinse pe masă.
Nu am nimic.
Decât un id de messenger, un blog, un hi5, 10 Gb de muzică şi 20 de amintiri.
Nu am nimic.
Decât o melodie care stă pe repeat câteva ore bune, cuvintele profesoarelor care mi se învârt ameţitor în cap şi o tuse incredibil de enervantă.
Nu am nimic.
Decât ideea asta preluată din "Trip", puţin modificată, gust de cireşe amare în gură, imaginea pachetului rupt şi glasul pe care l-am tot auzit de-a lungul ultimelor 6 luni: "Andrada, şi tu ?"
Nu am nimic.
Decât un profund resentiment, o puternică repulsie faţă de vicii şi faţă de persoanele care nu pot spune stop.Inclusiv faţă de mine.
Nu am nimic.
Decât reproşurile mele, cele ce vor urma de la alţii şi cele neauzite,dar existente.
Nu am nimic.
Decât o mână de prieteni care mi-au dat milioane de motive să nu mai plâng, milioane de motive să cred că nu e aşa de rău, milioane de motive să fiu puternică şi să îmi controlez emoţiile.
Nu am nimic.
Decât încă o prietenă în aceeaşi situaţie.
Nu am nimic.
Decât altă prietenă tristă, cu motive mai întemeiate, pe care n-am putut s-o ajut.
Nu am nimic.
Decât credinţa în ambiţia care odată mă caracteriza.
Nu am nimic.
Decât speranţa că va fii bine.
Nu am nimic.
Decât miliarde de motive să zâmbesc.
Nu am nimic.
Decât.... TOTUL.
Un comentariu:
yet another amazing post. stiu cand l-ai scris, atunci cand a fost faza aia de tot rahatul la liceu, nu?stiu ca in ziua aia ai avut o revelatie. cum ai spus si tu, ai TOTUL, si-ai vazut ca s-a terminat cu bine>:D<
Trimiteți un comentariu