Come back.Stay gone.

Toamna asta sunt ciudată.Ştiu bine, obişnuiam să plâng seară de seară fără motiv,chiar dacă eram singură sau nu,chiar dacă îmi mergea prost sau nu, chiar dacă aveam motive să zâmbesc sau să fiu tristă, chiar dacă se întâmpla ceva important şi înveselitor sau ceva înspăimântător şi descurajant.
Acum, n-am motive să fiu nicicum.Totuşi zâmbesc.Zâmbesc,dar acest zâmbet cald şi naiv se stinge odată cu venirea serii.Instantaneu.Fără motiv.Poate aspectul mult prea primitor al casei e de vină,dar nu ar trebui. Ştiţi cum se spune... nu orice loc e ca acasă.Şi totuşi eu percep mai multe locuri ca fiind "acasă"..poate nu în sensul propriu al cuvântului dar... dar.
Revenind,toamna înseamnă nostalgie,maro,portocaliu,ceai cald la lumina apusului, must, ploaie,zile binecuvântate cu soare,vânt puternic, plânsete, dor, suspine,plimbări în parc, roşu închis,putrezit.. timp ce se scurge încet şi, în acelaşi timp, repede... Pentru mine însă e un anotimp nesuferit,care mă dă peste cap, nici să plâng nu pot dar nici să zâmbesc nonstop.E acea stare de moleşeală, de poftă nesăbuită de dulce, de calm şi agitaţie,într-o combinaţie unică, uşoară nervozitate şi nerăbdarea aşteptării telefonului care sună pe la 9,anunţând o nouă zi (mii de mulţumiri,Anca!).
Dar,TOTUŞI,ceva e prezent în orice toamnă:monotonia.Senzaţia că oricum vei face acelaş lucru zilnic,chiar dacă în orar scrie că ai 2 ore de română joia si vinerea la aceeaşi oră 2 ore de info şi chiar dacă la pachet îţi pui un corn cu caise luni şi marţi o pungă cu chipsuri.Evident, intervine şi plictiseala,doar se ţin mână în mână.Şi lenea.Parcă azi nu ai chef de 2 ore de fizică ,dar ai sta mai degrabă în gang sau măcar pe scările de la 1, nu contează că nu faci nimic, măcar nu te mai torturează profu' cu dioptrii lui şi lentilele şi focarele şi ce mai are. Oricum,nu eşti atent.La ce-ţi trebuie ? Băi,tată,la ceva-ceva o folosi (cred că exact aşa ar spune şi profu) dar momentan degeaba te freacă! Taci şi-nvaţă/nghite! Şi să mai zică unii că asta nu e manipulare. Dar nu comentez în rest,nu-i domeniul meu şi momentan,incredibil! dar nu îmi pasăăă.
Poate şi în alte anotimpuri se întâmplă,dar parcă totul e altfel când mai e şi puţin soare şi afară-s vreo 20j de grade decente,fără paltoane şi cu tenişi în picioare.Şi ai mai mult chef să freci menta pe afară decât acum când nu ţi-e nici prea cald,dar nici prea frig, ba mai vrei un pulover, ba ţi-ai da jos vesta,ba te-ai încălţa cu ghete, ba cu balerini.
Şi parcă e mai bine să te scoli la mama naibii,pe la 12-1,să fie al dracului de cald şi să mai leneveşti sub duş, să mai stai la geam, să mai cauţi o umbră sub un copac,ca dupaia să faci o baie-n mare,să te întorci acasă pe jos,aproape la fel de ud cum ai ieşit din apă,dar să nu răceşti,să vi când vrei şi cum vrei şi să te culci la 5 dimineaţa nefiind nevoie să te trezeşti în 2 ore ca să mai faci ceva la mate (sa moară în căcat ăla ...De Morgan cu propoziţiile logice),să mai stai în faţa blocului să te holbezi la stele şi să nu te ia cu frig dacă ,din greşeală,uiţi că e 10 noaptea şi tu tot fleaşcă eşti,cu maieu' mulat pe sutien/muschii abdominali bine lucraţi..
Şi nu te-ai mai gândi că peste 2 luni iar mergi la liceu şi iar vine toamna şi povestea se termină cu o saptămână înainte de 15 septembrie ,aşa brusc,şi iar nu te bagă nimeni în seamă şi iar eşti absolut singură....ca-n fiecare toamnă!!
Şi am derivat cu mult de la subiectul central.Orice aş face...tot mă voi întoarce..LA VARĂ!